Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn

Editoriale

Ce ar putea învăța moldovenii despre „vectorul estic” din criza din Kazahstan

Ce ar putea învăța moldovenii despre „vectorul estic” din criza din Kazahstan
©  |   O imagine pusă la dispoziție de Ministerul Apărării din Kazahstan arată militari kazahi care fac paza pe drumul de lângă Shimkent, Kazahstan, 10 ianuarie 2022.

Criza din Kazahstan ar putea să îi convingă pe moldoveni, odată pentru totdeauna, că modelul propus în spațiul dominat de Rusia este unul falimentar și că trebuie să înceteze să oscileze între „vectorul estic” și cel occidental 

Vectorul estic vs. vectorul vestic

Republica Moldova a pendulat, în cei circa 30 de ani de la independența sa față de URSS, între așa-numiții vectori geopolitici – estic și occidental. Acest lucru a însemnat că politicienii de la Chișinău au propus fie o mai mare apropiere de Moscova și o integrare în construcțiile pe care aceasta le propune în spațiul ex-sovietic, fie o orientare spre Occident, care implică în special adoptarea modelului european, cu perspectiva unei viitoare integrări europene. Prima variantă a fost și este susținută de partide de stânga care descind, direct sau indirect, din Partidul Comunist – agrarieni, comuniștii lui Voronin, socialiștii lui Dodon etc. Pentru a doua opțiune au pledat formațiuni pro-europene dar și unele pro-românești.

O serie de crize care au avut loc în spațiul ex-sovietic în ultimii ani au arătat însă ce înseamnă modelul estic – regimuri autoritare incapabile să asigure prosperitatea cetățenilor lor, ceea ce a dus la tensiuni sociale și politice, reprimarea dură a mișcărilor de contestare, intervenția brutală a Rusiei atunci când și-a simțit amenințată poziția. Modelul estic s-a văzut în războaiele din Georgia și Ucraina, reprimarea protestelor și persecutarea opozanților, societății civile și presei independente în Belarus și în Rusia, iar cel mai recent în violențele din Kazahstan.

Dacă modelul occidental propune și oferă un proiect politic ce pune accentual pe reforme democratice și statul de drept, dublat de o economie de piață, ceea ce s-a întâmplat în Kazahstan arată ce presupune un model dictatorial bazat pe controlul statului asupra pieței și inechitate socială privind distribuția bunăstării.

Chiar dacă țara se află pe locuri fruntașe în topul țărilor din lume în materie de petrol, gaze naturale și minereuri rare, distribuția bogăției în Kazahstan este împărțită inechitabil, pe model sovietic, între clanuri foarte bogate și restul populației. Este relevant că, în ciuda resurselor bogate ale Kazahstanului, net peste cele pe care le are Republica Moldova, salariul mediu în prima țară, de 508 euro, nu este semnificativ mai mai mare decât în cea de-a doua, 450 de euro.

Kazahstan: cum profită Moscova de vulnerabilitățile regimurilor autoritare

Modelul sovietic de transfer al puterii către un succesor sau conducere prin „marionete-matrioști” arată limitele vectorului estic și în ceea ce privește leadershipul politic. Cel mai recent episod din Kazahstan demonstrează că o astfel de „conducere de paie” poate deveni, la un moment dat periculoasă. Lăsat „la butoane” după demisia formală a lui Nursultan Nazarbaiev în martie 2019, Kasâm-Jomart Tokaiev a fost considerat omul perfect ale cărui sfori pot fi trase din culise de clanul Nazarbaiev.

Chiar dacă Nazarbaiev a renunțat la funcția de președinte, el a rămas extrem de influent ca „Elbasî”, părinte al națiunii și șef al puternicului Consiliu de Securitate, dar și prin apropiații menținuți în funcțiile de premier, miniștri și șefi ai celor mai importante structuri de forță , printre care și serviciul intern secret al țării construit pe modelul fostului KGB-ului rusesc.

În primele zile ale protestelor, Tokaiev a căutat să profite de tensiuni și să își consolideze puterea în dauna lui Nazarbaiev și există suspiciuni că oamenii acestuia au reacționat, ceea ce a dus la amplificarea violențelor și o aparentă paralizie inițială a forțelor de securitate. Balanța de putere a fost înclinată după ce pe 5 ianuarie, Tokaiev a avut o discuție cu Putin, căruia i-a cerut ajutorul, iar Rusia a trimis 3.000 de militari în Kazahstan, sub interpretarea originală a articolului 4 al Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC).

Rusia avea nevoie de o demonstrație de forță ca preludiu al negocierilor de la Geneva cu SUA. Prin astfel de semnale de forță, date în „fostul lagăr”, Moscova caută și să mascheze adevărul că nu-și permite și nu poate susține o invazie în Ucraina din foarte multe considerente.

Mai mult, unii analiști consideră că Rusia a făcut și o repetiție pentru reprimarea rapidă a unor eventuale proteste similare pe propriul său teritoriu.

Chiar dacă a tranșat această luptă internă pentru moment în favoarea sa, Tokaiev este acum „prizonierul politic” al Moscovei. Este greu de crezut că el va putea realiza acele reforme democratice despre care a vorbit și va putea democratiza țara pe un model liberal. Rusia nu are nevoie de un Kazahstan democratic. Rămâne de văzut și cât vor staționa trupele ruse și ce cuantum pe teritoriul Kazahstan, deoarece Rusia nu are obiceiul să plece prea curând din zonele unde și-a trimis militarii, iar în același timp are nevoie de o consolidare a bazelor sale externe și de extinderea influenței militare, atât în Europa, cât și în Asia.

Modelul european: more for more

Simpla expunere la modelul occidental și apropierea geografică față de UE au creat o cu totul altă realitate în Republica Moldova, în ciuda tuturor ezitărilor și a pașilor făcuți, cu regularitate, înspre Moscova. Mărturie stau deja numeroasele alternanțe la putere, chiar și lideri care aveau tendințe autoritare (Voronin, Dodon, Plahotniuc) și au încercat să își perpetueze dominația, acceptând în cele din urmă să plece.

În viziunea propagandei rusești, Republica Moldova este ademenită de UE pe modelul „morcovului și a bățului” (carrot and stick) pentru a da o definiție peiorativă despre cum funcționează sistemul european de recompensare. Dar UE preferă să folosească principiul „more for more”, unul care este de natură să recompenseze statele care fac reforme democratice, fac eforturi de combatere a corupției și se modernizează pentru a le putea oferi bunăstare cetățenilor.

Spre deosebire de Rusia care a intervenit în ultimii ani literalmente cu „bățul” în ceea ce consideră ea propria sa „ogradă”, UE a dezvoltat un sistem de ajutorare a statelor de vecintatea sa estică sau din zona Balcanilor și a oferit expertiză, spirijin politic dar și foarte mulți bani pentru reformarea și dezvoltarea acestor țări pe principii și în spiritul valorilor democratice.

Republica Moldova va primi în următorii trei ani 600 de milioane de euro pentru reforme și dezvoltare, după ce în ultimul deceniu a mai beneficiat de la UE de alți peste un miliard de euro.

În timp regimurilor declarat pro-europene Filat și Plahotniuc, o bună parte din aceștia bani s-au scurs prin canale obscure și/sau au fost investiți ineficient, ceea ce arată că sunt necesare măsuri de control și coerciție mai mari când vine vorba de astfel de fonduri.

De astfel, mecanisme similare funcționează și pentru membrii UE, iar după derapajele din Ungaria și Polonia, planul european de redresare și reziliență a fost gândit astfel încât să lege în mod explicit statul de drept de eliberarea fondurilor.

Dincolo de sprijinul financiar direct, din 2013, de când Rusia a impus un embargo comercial pe care îl menține și în prezent, Republica Moldova își exportă mărfurile în proporție de peste 65% pe piețele europene. Doar circa 15% din exporturile moldovenești mai ajung în statele CSI, din care Rusia mai are o cotă de sub 9%.

Cum se poate desprinde Moldova de Rusia

Episodul Kazahstan trebuie explicat de către actuala guvernare de la Chișinău prin comunicare strategică, astfel încât populația să înțeleagă și care este pericolul flirtului cu forțele pro-ruse dependente de Moscova, dar și care este modul de acțiune al Rusiei, atunci când dorește mai multă influență într-o anumită zonă. Crizele și războaiele din ultimii ani arată fără echivoc că Moscova acționează discreționar în fostele state sovietice, pe care le consideră niște anexe politice, și că cetățenii acestor state și interesele lor nu contează în fața intereselor statului sau liderilor ruși – lucru valabil, de altfel, și pentru relația Rusiei cu proprii cetățeni.

De aceea este important ca autoritățile de la Chișinău să își intensifice eforturile de a lipsi Rusia de pârghiile pe care continuă să le aibă în Moldova, cea mai importantă dintre ele fiind regiunea separatistă transnistreană. Chișnăul nu trebuie să dea curs cererilor Moscovei de rezolvarea subită pe dosarul transnistrean în termenii pe care aceasta îi dorește și anume de păstrare a unor trupe absolut inutile pe teritoriul Republicii Moldova, în regiunea separatistă, și acordarea unui statut care să îi ofere Tiraspolului o greutate politică mult mai mare decât cea dată de un vot democratic.  Totodată, Chișinăul trabuie să facă un lobby mai puternic în cancelariile occidentale pentru promovarea ideii retragerii trupelor ruse din Republica Moldova și înlocuirea lor cu o misiune internațională de pacificare fie sub egida OSCE, sau, de ce nu, sub comanda țărilor din formatul 5+2 care asigură negocierile din acest dosar.

Nu în ultimul rând, Republica Moldova trebuie să înceapă să ia atitudine împotriva propagandei ruse și a posturilor rusești care transmit pe teritoriul său mesajele toxice ale Moscovei. Rusia nu construiește nimic fiind impotentă din acest punct de vedere, dar se pricepe foarte bine să obstrucționeze încercări de democratizare a unor state nu foarte puternice care au gravitat, de-a lungul timpului, în orbita sa.

O lege anti-propagandă trebuie concepută cât mai curând împreună cu noua conducerea a Consiliului Coordonator al Audiovizualului de la Chișinău. De asemenea, licențele media rusești trebuie verificate în aduse sub litera legii, deoarece sunt probleme și în această zonă. Media rusă este supradimensionată la Chișinău în raportul cu piața publicității din Republica Moldova, ceea ce lasă loc interpretărilor că Moscova pompează pe canale obscure bani mulți în finanțarea acestei presei care nu se poate auto-susține financiar după regulile pieței libere.

Cu cât mai repede se va desprinde Republica Moldova de influența Moscovei, cu atât mai rapid se poate apropia, ca valori asumate și bunăstare, de lumea occidentală și Uniunea Europeană. Kazahstanul ar trebui să fie ultima lecție atât pentru politicienii cât și pentru cetățenii Republicii Moldova cu privire la ce înseamnă „vectorul estic”.


Alte articole
Cum s-a văzut Republica Moldova la Veridica în 2021: retrospectiva anului

Cum s-a văzut Republica Moldova la Veridica în 2021: retrospectiva anului

Republica Moldova a trecut printr-un an 2021 plin de încercări politice și socio-economice, cel mai important eveniment fiind preluarea conducerii țării de forțele pro-europene, care au câștigat și alegerile parlamentare după ce Maia Sandu obținuse, la sfârșitul anului precedent, victoria în cele prezidențiale.

Sancțiunile, ca armă împotriva dictatorilor: un pistol cu capse

Sancțiunile, ca armă împotriva dictatorilor: un pistol cu capse

E foarte greu să „îmblânzești” o dictatură cu vorba bună. Singura metodă este ca regimul să fie, cumva, constrâns, să fie făcut să realizeze că există consecințe pentru comportamentul său. Metoda cea mai comună este cea a sancțiunilor; problema este că dictaturile pot avea o toleranță destul de ridicată la acestea.

Semne rele dinspre Orient

Semne rele dinspre Orient

Evenimente în Irak, Liban și două țări europene au arătat, săptămâna aceasta, că încă trebuie să fim atenți la Orientul Mijlociu.

Timp de citire: 8 min
  • O serie de crize care au avut loc în spațiul ex-sovietic în ultimii ani au arătat însă ce înseamnă modelul estic – regimuri autoritare incapabile să asigure prosperitatea cetățenilor lor, ceea ce a dus la tensiuni sociale și politice, reprimarea dură a mișcărilor de contestare, intervenția brutală a Rusiei atunci când și-a simțit amenințată poziția. Modelul estic s-a văzut în războaiele din Georgia și Ucraina, reprimarea protestelor și persecutarea opozanților, societății civile și presei independente în Belarus și în Rusia, iar cel mai recent în violențele din Kazahstan. Dacă modelul occidental propune și oferă un proiect politic ce pune accentual pe reforme democratice și statul de drept, dublat de o economie de piață, ceea ce s-a întâmplat în Kazahstan arată ce presupune un model dictatorial bazat pe controlul statului asupra pieței și inechitate socială privind distribuția bunăstării.
  • În viziunea propagandei rusești, Republica Moldova este ademenită de UE pe modelul „morcovului și a bățului” (carrot and stick) pentru a da o definiție peiorativă despre cum funcționează sistemul european de recompensare. Dar UE preferă să folosească principiul „more for more”, unul care este de natură să recompenseze statele care fac reforme democratice, fac eforturi de combatere a corupției și se modernizează pentru a le putea oferi bunăstare cetățenilor. Spre deosebire de Rusia care a intervenit în ultimii ani literalmente cu „bățul” în ceea ce consideră ea propria sa „ogradă”, UE a dezvoltat un sistem de ajutorare a statelor de vecintatea sa estică sau din zona Balcanilor și a oferit expertiză, spirijin politic dar și foarte mulți bani pentru reformarea și dezvoltarea acestor țări pe principii și în spiritul valorilor democratice.
  • Cu cât mai repede se va desprinde Republica Moldova de influența Moscovei, cu atât mai rapid se poate apropia, ca valori asumate și bunăstare, de lumea occidentală și Uniunea Europeană. Kazahstanul ar trebui să fie ultima lecție atât pentru politicienii cât și pentru cetățenii Republicii Moldova cu privire la ce înseamnă „vectorul estic”.
Gas bucket challenge: cum e instrumentată de ruși și opoziție criza energetică din Republica Moldova
Gas bucket challenge: cum e instrumentată de ruși și opoziție criza energetică din Republica Moldova

Pe rețelele de socializare din Republica Moldova s-a văzut în ultima perioadă o adevărată explozie de fotografii ale facturilor la gaze post-scumpiri. Creșterile de preț și criza energetică sunt reale, iar Moscova și opoziția le folosesc pentru a submina guvernarea pro-europeană și reformele acesteia.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
17 Jan 2022
Criza din Ucraina: de ce un război nu e în avantajul Rusiei
Criza din Ucraina: de ce un război nu e în avantajul Rusiei

Refuzul NATO de a accepta cererile ultimative făcute de Rusia în contextul crizei din Ucraina a sporit temerile că Moscova se pregătește de război. Este un scenariu posibil, dar care ar fi extrem de costisitor pentru Rusia, chiar dacă aceasta ar câștiga confruntările din teren.

Cătălin Gomboș
Cătălin Gomboș
16 Jan 2022
Scandalul Djokovic: o poveste cu politicieni, anti-vacciniști și naționaliști sârbi
Scandalul Djokovic: o poveste cu politicieni, anti-vacciniști și naționaliști sârbi

Scandalul Djokovic trece dincolo de sport sau de politici sanitare. Este totodată un episod al disputelor politice interne ale Australiei și un pretext de victimizare pentru anti-vacciniști și naționaliștii sârbi.

Vuk Velebit
Vuk Velebit
07 Jan 2022
Bosnia: de la război, iar la război?
Bosnia: de la război, iar la război?

La 26 de ani de la încheierea războiului din Balcani prin acordurile de pace de la Dayton, Federația croato-musulmană Bosnia Herțegovina și Republika Srpska e pe cale să se rupă din nou.

Ioana Dumitrescu
Ioana Dumitrescu
05 Jan 2022