Liderul de la Casa Albă, dar și alți politicieni republicani de vârf, avertizează că democrații – în creștere în preferințele electoratului – sunt, de fapt, comuniști mascați. Un alt subiect al săptămânii este legat de manifestări de rasism în contextul Cupei Mondiale de fotbal.
Războiul lui Donald Trump cu „comunismul” american
La 250 de ani de la declararea independenţei, ţara pe care mulţi o consideră etalonul democraţiei s-ar afla, potrivit liderului ei, sub ameninţarea totalitarismului. În discursul ţinut în ajunul Zilei Independenţei la Muntele Rushmore, preşedintele Donald Trump a identificat comunismul ca principalul pericol la adresa libertăţilor consacrate de Părinţii Fondatori: „Există acum o renaștere a amenințării comuniste în țara noastră, inclusiv din partea nou-veniților care îmbrățișează idei total opuse modului nostru de viață și marelui nostru succes. (…) Nu vom permite să se întâmple asta.” Cu o săptămână înainte, Trump a emis avertismente sumbre potrivit cărora membrii curentului în ascensiune în Partidul Democrat sunt nişte „comuniști înrăiţi şi fără Dumnezeu”, gata să se angajeze în comiterea de asasinate politice. În 1 iulie, în Dakota de Nord, preşedintele a afirmat că o eventuală victorie a democraţilor în alegerile de la jumătatea mandatului ar constitui o primejdie majoră pentru Statele Unite, mai mare decât „Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial, Pearl Harbor şi 11 septembrie”. Declaraţii asemănătoare a făcut şi vicepreşedintele JD Vance, care i-a acuzat pe democraţi că „se îndreaptă spre comunism”, precum şi preşedintele Camerei Reprezentanţilor, Mike Johnson, care i-a criticat pe democraţii „radicali” care „se descriu şi se identifică drept marxişti”. Această recentă serie de atacuri concertate lansate de preşedintele Donald Trump şi lideri ai taberei republicane vine după câteva victorii spectaculoase obţinute în recentele alegeri primare din mai multe state americane de câţiva candidaţi auto-declaraţi „socialişti democraţi”.
Experţii consultaţi de agenţia americană Associated Press spun însă că imaginea apocaliptică prezentată de Donald Trump şi apropiaţii săi nu are niciun fundament. Nu există vreun niciun candidat membru al Partidului Comunist din SUA care să fi fost ales vreodată în funcții statale sau federale, cele câteva victorii fiind doar la nivel local. Totodată, experţii subliniază că, deşi există unele facţiuni ale Partidului Democrat care susţin anumite idei de sorginte comunistă, chiar şi membrii acestora sprijină deschis economia de piață şi pluripartidismul. În fapt, fruntaşii conservatori americani confundă deliberat socialismul democratic – care pledează adesea pentru asigurarea asistenţei medicale universale, impozite mai mari pentru bogaţi şi reglementări mai stricte pentru corporaţii – cu comunismul, care promovează eliminarea în mare parte a proprietăţii private. De altfel, de-a lungul anilor, Donald Trump şi-a etichetat frecvent oponenţii politici ca fiind comunişti, conştient că această retorică este eficientă. „Tot ce trebuie să facem este să ne definim adversarul ca fiind comunist, socialist sau cineva care ne va distruge țara”, le spunea el jurnaliştilor la clubul său de golf din New Jersey în august 2024, descriindu-şi strategia cu care plănuia să o învingă la alegerile prezidenţiale pe democrata Kamala Harris, etichetată „tovarășa Kamala”.
În timp ce Donald Trump insistă cu marota pericolului comunist existenţial pentru Statele Unite, Partidul Comunist din SUA are o prezență insignifiantă în politica americană actuală. În ultimii ani a atras aproximativ 20.000 de membri, dar nu are o evaluare a numărului membrilor activi. Copreședintele Joe Sims a negat că recenții candidați democrați în ascensiune ar avea vreo legătură cu partidul său. Pe de altă parte, există o lungă istorie a politicienilor americani care și-au atacat adversarii cu calificativul de „comuniști” sau „marxiști” fără să aducă niciun fel de dovezi. Cel mai cunoscut exemplu rămâne senatorul republican Joseph McCarthy, cel care a instigat şi condus o adevărată „cruciadă” împotriva unor cetăţeni cu presupuse afilieri comuniste care s-ar fi infiltrat în instituţiile americane. Pentru susţinătorii săi, McCarthy a părut un patriot veritabil şi un apărător al americanismului autentic, în timp ce criticii l-au considerat un vânător de vrăjitoare iresponsabil care a subminat tradiţiile ţării privind drepturile civile. Pricipalul avocat al lui McCarthy în timpul faimoaselor sale audieri televizate din 1954 a fost Roy Cohn, cel care a devenit ulterior mentorul şi sfătuitorul lui Donald Trump în perioada în care acesta a devenit un proeminent magnat imobiliar în New York.
Comentarii discriminatorii şi falsuri rasiste la CM 2026
Campaniile împotriva discriminării promovate de FIFA nu au reuşit să prevină apariţia unor declaraţii sau incidente cu tentă rasistă asociate cu actuala ediţie a Cupei Mondiale. Antrenorul Belgiei, Rudi Garcia, a descris selecţionata Senegalului ca fiind una dintre „acele echipe” care „tind să-și piardă structura tactică spre sfârșitul meciului”, ceea ce a reaprins criticile privind limbajul codificat rasial în competiţie. Garcia a făcut aceste remarci după ce belgienii au reuşit o revenire spectaculoasă pe finalul meciului cu echipa africană. Deşi Garcia a explicat că observaţiile sale s-ar putea aplica echipelor din orice regiune, criticii susţin că remarcile antrenorului se bazează pe o istorie mai profundă a stereotipurilor rasiale care îi prezintă pe jucătorii de culoare din echipele africane ca fiind puternici fizic şi instinctivi din fire, dar naivi din punct de vedere tactic, fragili emoţional şi incapabili să reziste presiunii. Anterior în cadrul turneului, fostul fotbalist sârb Rade Bogdanovic, devenit comentator pentru televiziunea publică sârbă RTS, și-a cerut scuze după ce a făcut remarci rasiste la adresa jucătorilor de culoare ai Belgiei, punându-le la îndoială concentrarea și rezistența în meciul egal cu selecţionata Iranului. Într-un alt exemplu, fostul internațional olandez Rafael van der Vaart și-a cerut scuze după ce a spus la televiziunea olandeză că „toți jucătorii japonezi arată la fel”.
FIFA nu a comentat cazurile de mai sus. În schimb, forul mondial a anunţat că investighează un incident petrecut în tribune la meciul ditre Argentina şi Capul Verde, când un suporter argentinian i-ar fi adresat insulte rasiste influencerului american IShowSpeed, care purta un tricou al echipei africane. Între timp, procurorii francezi anchetează comentariile rasiste ale senatoarei paraguayene Celeste Amarilla la adresa fotbalistului francez Kylian Mbappé. După victoria Franţei în faţa echipei din Paraguay, Amarilla l-a descris pe l-a descris pe Mbappé pe reţelele de socializare ca fiind un „camerunez colonizat, care încearcă cu disperare să se dea drept francez” și o „brută care nu a învăţat să scrie”.
Şi echipa naţională a Germaniei – eliminată dramatic de Paraguay în şaisprezecimile de finală – s-a confruntat cu atacuri rasiste, dar mult mai elaborate. La scurt tiimp după ce mijlocașul Jonathan Tah a ratat lovitura de la 11 metri decisivă pentru calificare, unii utilizatori au scris comentarii rasiste și insulte pe conturile de socializare ale jucătorului. Mai mult, a devenit virală o postare în limba spaniolă care susţinea că, după lovitura de pedeapsă ratată de Tah, suporterii germani ar fi strâns semnături cerând interzicerea în viitor a „africanilor” și „musulmanilor” la echipa națională. Pentru credibilitate, pretinsa „ştire” a fost atribuită radiodifuzorului Deutsche Welle, reuşind astfel să adune trei milioane de vizualizări în reţelele X şi Facebook.
Conţinutul postărilor este în întregime fals. O simplă verificare online arată că nu există nicio relatare a jurnaliştilor de la DW despre prespusa petiţie rasistă, cum nu există nici alte instituţii media care să fi publicat ceva similar. În plus, federaţia germană de fotbal DFB a emis un comunicat în care afirmă că nu are cunoștință de nicio astfel de petiție sau inițiativă şi precizează că, oricum, „conținutul unei astfel de afirmații contrazice în mod flagrant valorile pe care le susține DFB”.
Rasismul în fotbal, inclusiv la competiţiile mondiale și europene, a devenit o problemă recurentă. Un exemplu bine-cunoscut este cel din 2021, când înfrângerea Angliei în finala Euro 2020, decisă tot la loviturile de departajare, a dat naştere în mediul online la un val de insulte rasiste la adresa a trei jucători englezi de culoare. Pentru combaterea rasismului pe teren, la această Cupă Mondială a fost introdusă o nouă regulă. Astfel, jucătorii care își acoperă gura cu mâna în timpul unei confruntări verbale cu adversariii pot primi un cartonaș roșu. Măsura este menită să împiedice jucătorii să ascundă limbajul abuziv, rasist sau homofob de cititorii de pe buze și de camerele de filmat.
