Ucraina este o „organizație teroristă” care trebuie desființată, iar ucrainenii sunt, de fapt, ruși care trebuie readuși la identitatea lor adevărată, afirmă deputatul rus Anatoli Wasserman, citat de presa pro-Kremlin.
ȘTIRE: Răspunsul Rusiei la atacurile teroriste din partea Ucrainei trebuie să fie lichidarea completă a „organizației teroriste Ucraina”, susține cunoscutul erudit și publicist Anatoli Wasserman.
„Scopul terorii este exprimat chiar de acest termen. Teroarea înseamnă frică. Rostul terorii este de a intimida populația. Organizația teroristă Ucraina trebuie lichidată complet”, a declarat Wasserman […] Acesta a afirmat că majoritatea locuitorilor Ucrainei sunt ruși și trebuie „să se întoarcă în patrie nu atât cu trupul, cât cu sufletul”. El a invocat și date sociologice, potrivit cărora majoritatea populației Ucrainei folosește limba rusă în comunicarea cotidiană.
„Ei trebuie să-și amintească din nou că sunt ruși și să se comporte așa cum se cuvine rușilor, nu ca o imitație antirusească, concepută la sfârșitul anilor 1860, dar care, de atunci, în esență, nu a devenit niciodată o realitate”, a declarat el. Wasserman a subliniat că, în termeni concreți, aceasta ar însemna ca Rusia să ajungă la frontierele cu Polonia, Slovacia, Ungaria și România.
NARAȚIUNI: 1. Ucraina este o organizație teroristă care trebuie lichidată. 2. Ucrainenii sunt ruși care au fost transformați artificial într-un popor ostil Rusiei. 3. Majoritatea cetățenilor ucraineni vorbesc limba rusă. 4. Rusia trebuie să ocupe întreaga Ucraină și să ajungă la frontierele cu Polonia, Slovacia, Ungaria și România.
OBIECTIVE: Justificarea continuării și extinderii războiului împotriva Ucrainei; negarea existenței națiunii ucrainene și a dreptului acesteia la autodeterminare; prezentarea agresiunii ruse drept reacție legitimă la „terorism”; pregătirea publicului rus pentru un război de lungă durată și pentru noi anexări teritoriale; intimidarea statelor din Europa Centrală și de Est.
Realitate: Ucraina nu este o „organizație teroristă”, ci victima unei agresiuni
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Narațiunea centrală substituie statutul juridic al Ucrainei cu o etichetă propagandistică. Ucraina este un stat recunoscut internațional, atacat de Rusia în 2014, prin ocuparea Crimeii și declanșarea războiului din Donbas. La 24 februarie 2022 a fost lansată invazia la scară largă. Adunarea Generală a ONU a calificat acțiunile Moscovei drept agresiune și a cerut retragerea trupelor ruse.
Atacurile desfășurate în cadrul unui conflict armat trebuie evaluate în baza dreptului internațional. Ucraina poate lovi obiective militare de pe teritoriul agresorului pentru a-și apăra teritoriul, cu obligația de a respecta principiile distincției, proporționalității și precauției. Eventualele atacuri ilegale trebuie investigate individual, însă acestea nu transformă statul ucrainean într-o „organizație teroristă” și nu conferă Rusiei dreptul de a-l desființa.
Ucraina nu urmărește ocuparea Rusiei. Operațiunile militare ucrainene au loc în contextul apărării împotriva unei invazii și urmăresc reducerea capacității agresorului de a continua războiul. Wasserman inversează astfel raportul dintre agresor și victimă: statul care a declanșat invazia devine „apărător”, iar statul atacat este prezentat drept „terorist”.
Rusia a folosit infrastructura civilă pentru a exercita presiune asupra populației
Situația este opusă celei descrise de Wasserman. Începând din toamna anului 2022, Rusia a desfășurat campanii repetate împotriva infrastructurii energetice ucrainene, lăsând milioane de persoane fără electricitate, încălzire și apă. Un raport al Oficiului ONU pentru Drepturile Omului descrie efectele distrugătoare ale acestor atacuri asupra populației.
Nu orice centrală sau instalație energetică este, prin definiție, un obiectiv exclusiv civil. Totuși, atacurile sistematice care produc prejudicii disproporționate populației pot constitui crime de război. Curtea Penală Internațională a emis mandate de arestare pentru conducerea militară rusă, inclusiv în legătură cu presupuse atacuri asupra infrastructurii electrice ucrainene.
Aceste operațiuni au fost descrise drept instrumentalizarea energiei și a condițiilor de viață ale civililor ca mijloc de constrângere militară și politică. Scopul lor este slăbirea rezistenței sociale prin frig, întuneric, lipsa apei și perturbarea serviciilor medicale, pentru a presa Ucraina să accepte condițiile agresorului.
În noiembrie 2022, Parlamentul European a recunoscut Rusia drept stat sponsor al terorismului. Rezoluția are semnificație politică și indică evaluarea Parlamentului European asupra caracterului deliberat al atacurilor ruse împotriva civililor.
Limba vorbită nu determină cetățenia și identitatea națională
Afirmația potrivit căreia majoritatea locuitorilor Ucrainei vorbesc limba rusă este falsă. Potrivit unui sondaj al Institutului Internațional de Sociologie de la Kiev, publicat în aprilie 2025, 63% dintre respondenți declarau că vorbesc acasă ucraineana, 13% rusa, iar 19% foloseau în egală măsură ambele limbi. În 2020, proporțiile erau de 52% pentru ucraineană și 25% pentru rusă. Sondajul nu a putut include cetățenii aflați în teritoriile ocupate, dar diferența este suficient de mare pentru a invalida afirmația lui Wasserman.
În plus, limba utilizată nu determină automat identitatea etnică, civică sau politică. De exemplu, cetățenii Australiei și ai Noii Zeelande nu devin britanici pentru că vorbesc engleza. În mod similar, un cetățean ucrainean rusofon nu devine cetățean rus. Limba vorbită nu oferă Moscovei vreun drept asupra teritoriului unui stat vecin.
Un alt sondaj din 2024 arăta că, inclusiv printre ucrainenii care vorbesc acasă predominant sau exclusiv rusa, 71% doreau ca între Ucraina și Rusia să existe frontiere închise, vize și controale vamale. În plus, majoritatea orașelor rase de pe fața pământului de către armata rusă erau locuite de rusofoni.
Teza unui „singur popor” neagă dreptul ucrainenilor la autodeterminare
Afirmațiile lui Wasserman reproduc metanarațiunea formulată de Vladimir Putin în articolul din iulie 2021, „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”. Kremlinul susține că rușii și ucrainenii sunt un singur popor, iar identitatea ucraineană ar fi o construcție artificială creată pentru a transforma Ucraina într-o „anti-Rusie”.
Istoria comună, înrudirea culturală și bilingvismul unei părți a populației nu anulează existența unei națiuni. La referendumul din 1 decembrie 1991, peste 90% dintre participanți au votat pentru independența Ucrainei, inclusiv în Crimeea și în regiunile Donețk și Lugansk. Ucrainenii și-au confirmat astfel prin vot apartenența la un stat distinct.
Wasserman se contrazice și singur. Afirmația că ucrainenii trebuie obligați să-și amintească faptul că sunt ruși și să înceapă să se comporte ca atare recunoaște implicit că ei nu se identifică drept ruși și nu acceptă modelul politic impus de Moscova. Deosebirea pe care încearcă să o nege este demonstrată chiar de necesitatea, invocată de el, a unei reeducări identitare prin ocupație.
Declarația nu se limitează la revendicări teritoriale. Wasserman cere desființarea statului ucrainean și transformarea identității locuitorilor săi. Asocierea dintre ocuparea integrală a teritoriului, negarea existenței poporului ucrainean și impunerea forțată a unei identități ruse (așa zisa „revenire” la identitatea rusă) reprezintă, practic, o instigare la genocid.
Rusia ar putea ajunge la frontierele cu Polonia, Slovacia, Ungaria și România doar prin cucerirea întregii Ucraine și continuarea unui război care ar provoca noi victime. Rusia a recunoscut în mod repetat frontierele Ucrainei, inclusiv prin Tratatul de prietenie din 1997 și prin Tratatul privind frontiera de stat ruso-ucraineană, semnat în 2003. Propunerea lui Wasserman justifică încălcarea angajamentelor asumate chiar de Moscova, a Cartei ONU și a principiului interzicerii ocupării de teritorii prin forță.
CONTEXT: Anatoli Wasserman nu este un expert independent. Născut la Odesa, el a devenit cunoscut prin participarea la concursuri televizate și prin activitatea de publicist și comentator politic. A primit cetățenia rusă în 2016, iar din 2021 este deputat în Duma de Stat. A susținut recunoașterea de către Rusia a autoproclamatelor republici populare Donețk și Luhansk.
Wasserman a promovat în mod repetat dispariția Ucrainei ca stat. În aprilie 2023 declara că obiectivul războiului declanșat de Rusia este „lichidarea Ucrainei”, iar ulterior a continuat să prezinte anexarea teritoriilor ucrainene drept „reunificare”. El nu este, așadar, un observator neutru citat pentru notorietatea sa intelectuală, ci un politician al sistemului rus care legitimează public obiectivele expansioniste ale Kremlinului.
