Publicul român este vizat de o campanie social media potrivit căreia „Rusia nu ne este dușman, ci prieten”. În realitate, Rusia poartă un război hibrid contra României, pe care a catalogat-o oficial drept „sta neprietenos”, iar ultimele două secole sunt marcate de numeroase acte ostile ale rușilor împotriva românilor și teritoriilor românești.
ȘTIRE: [,..] Dragii mei, nu-i așa că rușii sunt un pericol pentru Europa? Și vor să invadeze Europa? Nu? Sigur că da. Ascultați aici ce vă spun.
Cea mai mare dovadă că Rusia nu e un pericol pentru Europa, că asta e o minciună împuțită a lui Macron, Merz și von der Leyen. Și Starmer.
Cea mai bună dovadă că asta e o minciună împuțită este atitudinea Europei față de America. Dacă pericolul rusesc ar fi existat îi ciuguleau din palmă lui Trump.
NARAȚIUNI: 1. Rusia nu este dușmanul României și a avut relații de prietenie de-a lungul timpului. 2. Țările europene îl sfidează pe Donald Trump pentru că, întrucât nu există o amenințare rusească, nu au nevoie de protecția SUA
OBIECTIV: Să convingă că Rusia nu are o politică ostilă față de România și nu este responsabilă de valul de atacuri hibride contra României, incursiuni cu drone, atacuri la Marea Neagră. Să „șteargă” din mentalul colectiv ideea că Rusia a făcut vreodată rău României („fratele meu ortodox”, „aliați de secole”, „rușii nu vor invada niciodată România” etc.). În subsidiar, se urmărește slăbirea ajutorului pentru Ucraina și destructurarea încrederii în Occident: ”Nu Rusia ne este dușman, ci actuala conducere a României”, pro-occidentală și pro-Ucraina.
România a fost catalogată oficial de Rusia drept „stat neprietenos” și vizată de războiul hibrid lansat de Moscova împotriva țărilor NATO/UE
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Chiar Rusia a introdus România pe lista statelor „neprietenoase” în 5 martie 2022, decizie care a intrat în vigoare în 7 martie, la două săptămâni după ce Putin a invadat Ucraina; este, așadar, o contradicție logică între narațiunea „Rusia prietena României” și catalogarea României drept neprieten de către aceeași Rusie.
Moscova nu s-a limitat însă doar la clasificări, ci a trecut și la fapte. România este una dintre țintele războiului hibrid purtat de Rusia de ani de zile împotriva statelor membre UE/NATO, organizații din care face parte și România. Acest război hibrid include campanii de dezinformare, tentative de interferență în procesul electoral, atacuri cibernetice, acte de sabotaj etc. Rusia este suspectată, de asemenea, că s-ar fi aflat și în spatele numeroaselor operațiuni cu drone care au perturbat traficul aerian pe aeroporturi din Europa sau au survolat obiective strategice de pe continent, dar și de violarea intenționată a spațiului aerian al unor țări NATO de frontieră de drone care, oficial, vizau obiective din Ucraina (vezi incursiunea simultană a zeci de drone în spațiul aerian al Poloniei pe 9 septembrie 2025).
În România, Rusia e suspectată că s-ar fi amestecat în procesul electoral prin susținerea lui Călin Georgescu, dar raportul oficial pe această temă încă se lasă așteptat. Drone rusești au violat în repetate rânduri spațiul aerian al României, iar în cel mai grav incident două persoane au fost rănite atunci când a fost lovit un bloc din Galați. Dronele rusești au lovit și au scufundat nave în largul coastelor României, iar Moscova este responsabilă, potrivit administrației prezidențiale, de devierea unei drone navale ucrainene care a explodat ulterior în portul Constanța. Tot aici intră și actul de sabotaj rusesc, anunțat de SRI și DIICOT recent, de la fabrica de armament Carfil din Brașov unde a izbucnit un incendiu și în urma căruia doi cetățeni bieloruși și un ucrainean au fost arestați.
Campania „Rusia nu este dușmanul meu” coincide cu intensificarea atacurilor rusești cu drone în Marea Neagră și cu escaladarea războiului hibrid în Europa. De notat și că în ultimele luni s-au întețit avertismentele lansate de experți, servicii de informații și responsabili din țări NATO că Rusia intenționează să testeze reacția și reziliența și reacția NATO printr-o provocare majoră, poate chiar și un atac împotriva unui stat membru de la graniță.
„Prieteni de secole cu rușii”, un mit contrazis chiar de istoria relațiilor ruso-române, marcate de rapturi teritoriale și agresiuni ale rușilor
Catalogarea României drept „stat neprieten” de către Rusia, precum și operațiunile de tip război hibrid comise de aceasta se înscriu într-o îndelungată „tradiție” de politică ostilă față de statele românești și populația acestora, o politică ce a inclus agresiuni armate, rapturi teritoriale, persecuții în masă a populației etc. și a fost purtată indiferent de regim – Imperiu Țarist, URSS, Federația Rusă. Aceste agresiuni au început cu ruperea unei părți din Principatul Moldovei în 1812, care a fost urmată de o politică de un secol de rusificare a teritoriilor astfel încorporate Imperiului Rus. Șase decenii și jumătate mai târziu, după ce Principatul României participase ca aliat al Rusiei la războiul împotriva Imperiului Otoman, rușii și-au trădat aliatul și în 1878 au obligat România să-i cedeze sudul Basarabiei pentru a avea ieșire la Marea Neagră. Astfel județele Cahul, Ismail și Bolgrad ajung la Rusia în schimbul Dobrogei. La fel ca teritoriile ocupate în 1812, cele trei județe nu au fost recuperate vreodată, astăzi Cahul fiind în Republica Moldova, Ismail și Bolgrad în Ucraina. O altă trădare a încrederii este legată de tezaurul românesc din Rusia. Bucureștiul l-a trimis spre păstrare în Imperiul Rus aliat, dar succesoarea acestuia, URSS, precum și succesoarea URSS, Rusia, au refuzat până în ziua de astăzi să își respecte obligațiile internaționale și să îl restituie, indiferent ce fel de regim era la guvernare în România și în pofida cererilor succesive adresate de București de-a lungul a mai bine de un secol. În aprilie, Veridica a demontat fake-news-ul conform căruia rușii au vrut să restituie Tezaurul României, dar aceasta l-a refuzat.
Agresiunile rusești contra României au continuat imediat după Primul Război Mondial, cu războiul purtat la Nistru de forțele sovietice și încercările de a provoca o revoluție bolșevică în Basarabia. În 1940, URSS și Germania nazistă au semnat pactul Ribbentrop Molotov în urma căruia URSS a capturat Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, unde puterea de ocupație a instaurat instituții sovietice, a arestat și a deportat în masă, a persecutat populația locală și a eliminat elitele. Raptul teritorial a avut loc în prima parte a celui de-Al Doilea Război Mondial, care s-a încheiat câțiva ani mai târziu cu ocuparea României de către Armata Roșie. Debutul ocupației a fost marcat de sute de mii de violuri comise de militarii sovietici, iar după încheierea războiului „Rusia prietenă” a făcut „cadou” României jumătatea de secol de comunism pe care sovieticii l-au instalat brutal, ilegal și cu efecte devastatoare și nocive care se resimt și astăzi.
Europa a închis ochii la atacurile lui Donald Trump și a început să își consolideze apărarea tocmai pentru că există o amenințare rusească la adresa sa
Donald Trump a lansat în repetate rânduri, de-a lungul timpului, atacuri verbale împotriva țărilor europene și a liderilor europeni, țintele sale fiind atât state UE cât și unele extra-comunitare, ca Marea Britanie și Norvegia (pe care a catalogat-o recent „shit house’ pentru că nu i-a acordat premiul Nobel, deși acesta e dat de un comitet total independent de guvern). Liderul american a impus tarife, a amenințat cu retragerea trupelor americane de pe continent, a revendicat Groenlanda de la Danemarca, iar strategia de securitate a Statelor Unite include un atac dur contra europenilor.
Cu toate acestea, liderii europeni au căutat să evite escaladarea și au adoptat inițial o așa-numită „diplomație a flatării” (flattery diplomacy), întrecându-se în laude la adresa liderului american și căutând să nu ia măsuri prin care să îl irite. Totodată, europenii au pledat întotdeauna – și continuă să o facă – pentru parteneriatul transatlantic. Acest lucru nu a însemnat însă abandonarea intereselor naționale ale statelor europene astfel încât concesiile europene au avut niște limite; pretențiile teritoriale americane asupra Groenlandei au fost respinse, la fel și cele ca țările europene să se implice în războiul declanșat de Statele Unite împotriva Iranului. De asemenea, europenii au refuzat să nu mai sprijine Ucraina și să își asume criticile lui Donald Trump la adresa Kievului.
Chiar și atunci când și-au exprimat opoziția față de unele politici americane, țările europene au pledat constant pentru parteneriatul cu SUA și pentru implicarea americană în arhitectura de securitate a Europei. Consolidarea capacității de apărare a țărilor europene a început ca urmare a cererilor în acest sens făcute de americani. Pe fondul amenințărilor americane privind retragerea forțelor armate de pe continent s-au intensificat eforturile de reînarmare a Europei, iar aceste lucruri se întâmplă tocmai pentru că există o amenințare rusească.
#russianotmyenmy, o campanie sponsorizată de Kremlin
CONTEXT: Mesajul privind natura prietenoasă a Rusiei este răspândit în România preponderent de susținătorii partidelor extremiste, cu precădere adepții lui Călin Georgescu, pe care procurorii l-au trimis în judecată inclusiv pentru tentativă de lovitură de stat.
Campania a început inițial în 2024, în Italia, reporterii Context identificând-o în Verona. În 2025 a fost semnalată prima dată în România, însă aceasta a prins amploare în social media în ultimele luni, începând din vară.
Rețelele de socializare au fost inundate cu hashtagul #russiaisnotmyenemy, iar mesajele frecvente sunt „rușii sunt frații ortodocși”, „mai bine ortodocși ca rușii decât sataniști și globaliști”, „nu rușii sunt dușmanii, ci trădătorii țării”, „cu rușii vrem să fim prieteni”, „rușii nu vor invada România” etc.
Campania #russiaisnotmyenemy este sponsorizată de Kremlin, susțin ucrainenii de la Centrul de Comunicații Strategice, și e cea mai amplă de până acum. O campanie asemănătoare a avut loc în 2024, tot sponsorizată de Putin. O anchetă G4Media a arătat că imnurile acestei campanii din România, Serbia și Germania au fost creații în același proiect cu imnul făcut pentru fostul candidat pro-rus la alegerile prezidențiale Călin Georgescu.
