Premierul armean, Nikol Pașinian, a afirmat, luni, că trupele azere au pătruns pe teritoriul țării sale. În ajun, părțile s-au acuzat reciproc că au recurs la tiruri intense de artilerie, dar n-au evocat eventuale victime. Ciocnirile sporadice în zonă sunt frecvente și se soldează, adesea, cu morți și răniți în ambele tabere. Premierul Pașinian și președintele azer, Ilham Aliev, s-au declarat, recent, dispuși să poarte discuții pentru normalizarea relațiilor bilaterale, iar Turcia le-a cerut armenilor să se concilieze cu azerii înainte de a-și regla raporturile cu Ankara, dar situația din teren a rămas explozivă.
Acum o lună, Curtea Internațională de Justiție (CIJ) a început să audieze pledoariile Armeniei și Azerbaidjanului, care se acuză reciproc de încălcarea dreptului internațional. Procesul, notează experții, ar putea dura câțiva ani. Armenia a introdus o plângere împotriva Azerbaidjanului la CIJ, principalul organ judiciar al ONU, în care acuză autorităţile de la Baku de discriminare rasială. Erevanul afirmă că discriminarea durează de decenii şi că politica de ură a statului azer faţă de armeni i-a transformat pe aceştia în victime ale masacrelor, torturii şi altor abuzuri. Plângerea mai susţine că asemenea practici au fost reluate în cursul conflictului armat de anul trecut dintre cele două republici ex-sovietice sud-caucaziene, când azerii ar fi încălcat grav Convenţia internaţională privind eliminarea oricărei forme de discriminare rasială. După încetarea ostilităţilor, Azerbaidjanul ar fi continuat să asasineze, să tortureze şi să matrateze prizonieri de război, ostatici şi alţi deţinuţi armeni.
Războiul s-a soldat cu peste şase mii de morţi şi cu o victorie categorică a azerilor. Doar oficiile de mediator ale președintelui rus, Vladimir Putin, au pus capăt luptelor. Erevanul controlează, de facto, graţie separatiştilor armeni, o parte din regiunea Nagorno-Karabah, dar a pierdut, în conflictul din 2020, oraşul-simbol Şuşa, precum şi zone azere din jurul Karabahului. Această înfrângere a fost percepută de armeni drept o umilinţă naţională.
Conflictul azero-armean datează încă din ultimii ani 80, din epoca sovietică, şi a fost considerat un preludiu al destrămării URSS şi sfârşitul mitului despre armonia dintre etniile înglobate forţat de aceasta. Peste 30 de mii de oameni au fost ucişi atunci şi sute de mii s-au refugiat. Miza conflictului e şi una geopolitică. Azerii turcofoni sunt aliaţii şi protejaţii Turciei, în timp ce Armenia creştină e în mod tradiţional orientată spre Rusia. Moscova are, însă, relaţii bune şi cu Azerbaidjanul.
