În ultimii câțiva ani, investițiile Chinei în Serbia au crescut, consolidând cooperarea economică și strategică dintre cele două țări. Între 2010-2019, valoarea investițiilor chineze s-a ridicat la 1,6 miliarde de Euro. Cu toate acestea, pe lângă fondurile aduse în producție, noi tehnologii sau refinanțarea datoriilor, unele investiții au avut efecte toxice asupra mediului, accentuând de asemenea deteriorarea instituțională și a sistemului și de justiție.
Grafic al investițiilor chineze în Serbia în perioada 2010 – 2019
Pentru a deveni mai competitivă în atragerea investițiilor străine directe, țările în curs de dezvoltare, inclusiv Serbia, care au nevoie mare de capital străin, de multe ori adoptă mai puține standarde în domeniul protecției mediului, unul din elementele cel mai des întâlnite fiind absența statului de drept sau nerespectarea reglementărilor în vigoare, dublate de corupție.
Investiții toxice pentru mediul înconjurător
Deși Republica Serbia a semnat mai multe acorduri internaționale prin care se angajează să promoveze și să implementeze standarde care să asigure sănătatea mediului înconjurător și protejarea resurselor naturale, guvernul sprijină investiții cu un impact evident asupra degradării mediului, care implică exploatarea excesivă a resurselor naturale.
Grafic al principalelor investiții străine directe realizate de UE, Rusia, China și alte țări
Acest lucru are consecințe atât economice, cât și sociale pentru întreaga societate. Potrivit raportului Agenției Europene de Mediu privind calitatea aerului, Serbia se situează în topul țărilor de be continentul european cu nivel ridicat de poluare a aerului.
Într-o rezoluție, Parlamentul European subliniază lipsa de transparență în ceea ce privește investițiile și creditele acordate de China, și își exprimă îngrijorarea privind erodarea statului de drept sub influența lor.
Prin schimbări legislative, Republica Serbia a permis ca anumite investiții să fie scutite de efectele unor reglementări în vigoare, de multe ori declarându-le proiecte de infrastructură de importanță capitală sau proiecte de interes național.
Un astfel de exemplu este proiectul de investiții al companiei Shandong Linglong Tire, care construiește cea mai mare fabrică în orașul Zrenjanin. Cifrele arată că în iunie 2020, compania a primit ajutoare de stat ilegale în valoare de 83,5 milioane de Euro, o sumă uriașă, constând în asistență financiară directă în valoare de 76 de milioane de Euro și 95 de hectare de pământ pe care statul le-a trecut pe numele companiei fără a percepe vreo taxă. Compania a primit ajutoare și prin construcția unei infrastructuri din fonduri publice și prin scutirea de impozitul pe profit. Nerespectarea regulilor a continuat cu construcții fără autorizație, care nu respectau normele de protecție a mediului și nu dispuneau de un studiu agreat de evaluare a impactului asupra mediului.
Doar acum câteva luni, jurnaliștii de la un post de televiziune olandez au fost opriți în timpul filmărilor de la fabrica de cauciucuri Linglong Tire de la Zrenjanin în timp ce realizau un reportaj cu un activist local. Reportajul în cauză făcea trimitere la planurile companiei de a se extinde în mod ilegal pe o suprafață de câteva hectare din jurul fabricii. Un alt incident similar a avut loc la început de iunie, când un jurnalist sârb a încercat să facă un reportaj despre construcția acestei fabrici.
E important de înțeles că, în cazul de față, nu vorbim doar despre atitudinea arogantă a unui investitor străin, ci și despre autorități, instituții de stat și un sistem care au permis astfel de comportamente, iar apoi au închis ochii și n-au mai scos niciun cuvânt.
Poluarea mediului înconjurător și erodarea statului de drept au afectat și orașul Bor. În 2018, compania Serbia Zijin Copper doo Bor a preluat pachetul majoritar de acțiuni la RTB Bor, o companie care este asociată cu valori crescute de poluare a aerului, apei și solului în Bor. Valoarea agreată a investițiilor străine directe a fost de 1,26 miliarde de dolari pe care compania chineză Zijin se angaja să îi investească în compania metalurgică sârbă în următorii 6 ani. La scurt timp după ce Zijin a preluat controlul operațiunilor, cetățenii au început să se plângă din ce în ce mai mult despre poluarea excesivă a aerului, motiv pentru care au organizat proteste și au depus o plângere penală împotriva companiei, a municipalității din Bor și a statului sârb. Nivelul excesiv de poluare a fost confirmat și de rapoartele oficiale ale Agenției de Protecție a Mediului, care arată că în ultimii doi ani au existat zeci de cazuri în care concentrația de dioxid de sulf din aerul din Bor depășea valorile considerate novice pentru sănătatea oamenilor.
Din nefericire, Zijin nu este singura investiție chineză care produce efecte dăunătoare asupra mediului. Gigantul Steel Smederevo, o companie de stat, a fost vândut consorțiului chinez HBIS. Datoriile companiei au fost preluate de către stat, în timp ce investitorul chinez a anunțat investiții de 300 milioane de Euro și menținerea a 5.200 de locuri de muncă. Oamenii și-au păstrat locurile de muncă, exporturile sunt în creștere, profitul companiei crește și el de la an la an, însă reversul medaliei este că cea mai mare companie din Smederevo a ajuns unul dintre cei mai mari poluatori din Serbia.
Împrumuturile de la băncile chineze nu reprezintă întotdeauna o idee bună
Când vine vorba de respectarea standardelor de protecție a mediului pentru implementarea de proiecte susținute de bănci străine prin credite, putem de asemenea observa diferențe majore, de data aceasta cu privire la creditor.
Băncile chineze sunt printre cei mai mari creditori la nivel mondial și se axează, în principal, pe investiții în mari proiecte de construcție. În Serbia, proiectele de infrastructură finanțate de China sunt implementate pe bază de acorduri bilaterale, ceea ce scutește partea chineză de obligația de a participa la o licitație publică, de a plăti TVA și taxe vamale, în timp ce lucrările sunt realizate în principal de companii chineze și muncitori chinezi, iar detaliile acordurilor de creditare nu sunt disponibile publicului larg. Proiectele finanțate prin credite acordate de China de multe ori au un impact negativ asupra conservării biodiversității și stabilității mediului.
Printre ultimele proiecte susținute de China în Serbia se numără și viitoarea autostradă Belgrad-Zrenjanin-Novi Sad. Pe lângă suspiciunea că acest drum este construit pentru a facilita transportul de bunuri de la viitoarea fabrică de cauciucuri din Zrenjanin, și nu pentru nevoiele cetățenilor, pericolul pe care această construcție îl reprezintă pentru mediu este foarte mare. Mai precis, autostrada traversează nu mai puțin de trei zone protejate, două care sunt în curs de obținere a statului de zonă protejată și mai multe zone de importanță internațională pentru protecția biodiversității, iar evaluarea strategică a impactului asupra mediului din planurile constructorilor nu oferă o soluție pentru reducerea efectelor negative asupra mediului înconjurător.
Pe lângă investiții în industria grea, numărul de credite acordate de China, în special proiectelor de infrastructură din Serbia, a crescut în ultimii câțiva ani. Creditele chinezești nu reprezintă nicio surpriză, având în vedere că în ultimii douăzeci de ani, China și băncile de stat chineze au devenit cel mai mare creditor din lume, cu credite de peste 700 miliarde de dolari, majoritatea acordate țărilor subdezvoltate din Africa și Asia.
Experiența acestor țări arată că în unele cazuri, neputința de a gestiona datoriile către băncile chineze produce efecte catastrofale pentru statele subdezvoltate, cum s-a întâmplat când Djibouti a trebuit să-i cedeze o bază militară Chinei; Sri Lanka a făcut la fel cu cel mai mare port al ei. Aceste împrumuturi sunt adesea contractate departe de lumina reflectoarelor, în mod netransparent, prin contracte semnate direct de cele două părți. Beneficiind de susținere prin acorduri bilaterale, astfel de credite sunt folosite pentru proiecte de infrastructură mare, precum construcția de autostrăzi, căi ferate și porturi în toată lumea.
De multe ori China și băncile ei evită procedurile complicate și democratice cerute de creditorii globali. Astfel, creditele Beijingului sunt foarte tentante pentru o țară coruptă.
În apariții televizate, reprezentanții autorităților din Serbia echivalează aceste împrumuturi ale Chinei cu simple investiții, deși vorbim de două categorii complet diferite. În cazul Serbiei, raportul investițiilor și creditelor chineze este de 1 la 3, ceea ce înseamnă că un sfert din proiectele de cooperare economică reprezintă investiții, în timp ce trei sferturi sunt credite.
Astfel, China nu doar semnează acorduri profitabile din punct de vedere economic în calitate de creditor, ci și își urmărește interesele strategice, creând o dependență politică, în țări mai puțin dezvoltate, prin dependență economică. Riscul constant al servituții pentru datorii și presiunea financiară creează un raport de subordonare și dependență care poate fi foarte ușor folosit pentru a proiecta influență politică.
