Mai e puțin până la alegerile de anul viitor în Serbia, iar regimul Vučić, care stăpânește aproape în întregime țara din punct de vedere politic și mediatic, s-a confruntat cu o provocare neașteptată. Mulțimea s-a mobilizat pentru o cauză ecologistă...și a câștigat.
Nesupunerea civică, un instrument politic
Finalul anului 2021 a fost marcat în Serbia de proteste ecologiste de amploare, care l-au forțat pe președintele Alexander Vučić să își schimbe decizia. E o victorie majoră pentru cetățenii care au luptat ca instituțiile să lucreze în interes public și au câștigat (cel puțin deocamdată). Mișcarea ecologistă a luat amploare în Serbia în acest an datorită nemulțumirii crescânde a cetățenilor față de calitatea aerului pe care îl respiră, față de multele fabrici chinezești care poluează mediul precum și a anunțurilor privind fabrici noi, a căror activitate ar afecta în mod periculos mediul. Momentul de cotitură l-a reprezentat proiectul gigantului minier anglo-australian Rio Tinto pentru extragerea de litiu în Serbia, care în cele din urmă a trebuit să fie suspendat.
Este doar a doua oară în zece ani de putere când Aleksandar Vučić cedează sub presiunea cetățenilor. Prima concesie de acest fel a făcut-o în 2020, când cetățenii s-au adunat în stradă în număr mare, nemulțumiți de anunțul președintelui privind reintroducerea interdicțiilor de circulație după alegerile parlamentare. Atunci poliția a folosit forța pentru a înăbuși revoltele, în timp ce în timpul ultimului val de demonstrații de stradă, partidul de guvernământ a activat huliganii pentru a-i împiedica – cu violență – protestatari să blocheze traficul. În ultima lună, cetățenii au blocat autostrăzile și drumurile locale în fiecare săptămână pentru a-și exprima nesupunerea civilă. Este pentru prima dată în douăzeci și cinci de ani când cetățenii folosesc nesupunerea civilă ca formă de luptă politică.
Înaintea protestului, liderii mișcării ecologiste au anunțat că nu vor înceta blocarea traficului dacă nu vor fi îndeplinite cele două cerințe ale protestatarilor, respectiv retragerea legii exproprierii și retragerea legii referendumului. Legea privind exproprierea ar acorda Guvernului Serbiei dreptul discreționar de a declara anumite proiecte drept proiecte de interes public fără a exista criterii și condiții prestabilite, iar proprietatea oricui ar putea deveni obiectul exproprierii. Modificările ar permite și companiilor private să fie beneficiare de expropriere, deoarece legea spune că lista beneficiarilor de expropriere poate fi alcătuită „conform unei legi speciale”. Acest lucru se poate întâmpla mai ales în domeniul mineritului, dacă avem în vedere că Legea Minelor permite companiilor miniere private să fie beneficiare de expropriere. Această propunere de modificare a legii menționează pentru prima dată exproprierea de terenuri în temeiul unui acord internațional, chiar și terenuri și proprietăți private, inclusiv terenuri agricole. Astfel, proprietatea oricărei persoane poate deveni obiectul unei exproprieri.
Arma preferată a guvernului: huliganii
În timpul primului protest organizat în urmă cu o lună, au avut loc incidente grave în toată Serbia. Poliția a folosit în mod excesiv forța în multe situații, iar de mai multe ori huliganii au atacat protestatarii cu bastoane și ciocane. Huliganii au fost organizați de autorități pentru a agresa cetățenii, în vreme ce polițiștii s-au retras și nu au făcut nimic să împiedice ciocnirile violente. Este pentru prima dată în Serbia când avem o situație în care poliția nu menține ordinea și liniștea publică, ci se retrage în fața huliganilor a căror sarcină este să bată și să intimideze protestatarii. În Serbia se știe deja că există o aripă paramilitară a Partidului Progresist Sârb care se ocupă de treburile murdare și, în schimb, este răsplătită cu banii cetățenilor, locuri de muncă, dar și permisiunea de a desfășura diverse activități ilegale fără a fi sancționată. Grupurile de huligani servesc oficialilor guvernamentali pentru a face ceea ce poliția nu are voie să facă, și anume să folosească violența și intimidarea cetățenilor.
Astfel de atacuri brutale împotriva cetățenilor au fost motivul pentru care și mai mulți oameni din toată Serbia s-au adunat la următorul protest. De data aceasta nu au mai existat huligani sau polițiști pentru că numărul participanților a depășit posibilitățile huliganilor de a se ocupa de aceștia în felul cunoscut. Organizatorii protestului au anunțat că nu vor înceta să protesteze dacă președintele Vučić va semna cele două legi controversate. Blocarea autostrăzilor și a drumurilor internaționale a reprezentat o provocare pentru guvern, deoarece traficul în toată țara s-a blocat timp de câteva ore. Din cauza acțiunilor desfășurate de manifestanți, reprezentanții autorităților i-au numit teroriști și falși ecologiști. Deși președintele Vučić anunțase inițial că va semna legile și că acestea vor intra în vigoare, doar câteva zile mai târziu, după protest, Vučić și-a schimbat decizia. În această epocă a stăpânirii absolute a lui Aleksandar Vučić și a partidului său, acest tip de presiune creat de cetățeni reprezintă o mare victorie pentru toți cetățenii nemulțumiți. Constituția a fost apărată pe străzile orașelor Serbiei, deoarece nu există o opoziție capabilă să facă asta în Parlament.
Rezoluția recentă întocmită de Parlamentul European subliniază îngrijorarea cu privire la creșterea violenței din partea grupărilor extremiste și huligane împotriva demonstrațiilor pașnice de mediu din țară, făcând referire la protestele recente din Serbia împotriva minei de litiu proiectate de gigantul minier anglo-australian Rio Tinto și protestele față de legile privind exproprierea și referendumul.
Secretul mobilizării oamenilor: cereri și obiective clare
În ultimii ani, președintele sârb s-a confruntat cu mai multe valuri de proteste care au durat câteva luni, dar care nu au dus la victorii politice. Principala provocare a fost că politicienii din opoziție nu puteau veni în fața protestatarilor pentru că ar fi fost huiduiți. Politicienii s-au ascuns în cea mai mare parte în masa cetățenilor și au susținut protestele civile astfel. Protestele ad-hoc cu mai multe cerințe nu au dus până la urmă la satisfacerea niciuneia, iar cetățenii s-au săturat să vadă că nu au cu cine să voteze. În ultimii doi ani, opoziția din Serbia s-a consolidat și s-a grupat, ceea ce a permis unor cetățeni nemulțumiți să aibă pe cine să voteze la următoarele alegeri.Totuși, succesul acestui protest constă în faptul că cetățenii s-au mobilizat pentru un singur obiectiv, și anume oprirea proiectului de exploatare a litiului. Rio Tinto a devenit un simbol al bătăliei ecologiste, care înseamnă mai mult decât oprirea activității unei singure companii și se referă la toate problemele de mediu cu care se confruntă cetățenii. În al doilea rând, protestul a avut de la bun început organizatori cunoscuți (inclusiv mulți actori și personalități publice), așa că nu a mai fost cazul să se întrebe cine se află în spatele protestului, cum se întâmplase anterior. Ceea ce a dus la îndeplinirea revendicărilor a fost hotărârea manifestanților și a organizatorilor de a nu ceda. Numărul limitat de solicitări a permis, de asemenea, o comunicare mai clară cu publicul, spre deosebire de protestele anterioare, când solicitările au fost adăugate în mod constant fără un scop clar.
În ciuda faptului că Alexandar Vučić a îndeplinit cererile, o parte din organizatorii mișcării ecologiste au continuat protestele, dar fără să mai blocheze autostrăzile. Ei consideră că protestele nu trebuie să înceteze doar pentru că au fost îndeplinite două cereri, rezilierea contractului cu compania anglo-australiană Rio Tinto fiind mult mai importantă.
Rămâne de văzut cum va trata guvernul cu Rio Tinto în perioada următoare, dar, întrucât alegerile parlamentare și prezidențiale vor avea loc în aprilie anul viitor, probabil că guvernul nu va face nimic care să provoace și alte nemulțumiri în rândul cetățenilor.