Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn Telegram

Editoriale

Partidul Comunist Chinez la 100 de ani: propaganda la apogeu, reputaţia în declin

China
© EPA-EFE/ROMAN PILIPEY  |   Members of the Chinese military orchestra march on Tiananmen Square before a celebration marking the 100th founding anniversary of the Chinese Communist Party, in Beijing, China, 01 July 2021.

Legenda spune că Partidul Comunist Chinez s-a înfiinţat la 23 iulie 1921, însă pentru că preşedintele Mao tot uita data, s-a stabilit ca aceasta să fie 1 iulie, mai simplu. Bieţii dictatori est-europeni n-au mai apucat să vadă cum se face într-adevăr un centenar comunist cu fast şi resurse nelimitate: la noi 23 august sau 1 mai erau pistol cu apă pe lângă mega-evenimentele de propagandă şi cultul personalităţii liderului suprem Xi Jinping de zilele astea. În 2021 China a declarat atinse obiectivele centenarului anunţate de Xi când a luat puterea acum aproape zece ani: eliminarea sărăciei; internet suveran domesticit şi folosit la înregimentare socială; program spaţial; întărirea rolului birourilor de partid în economie, inclusiv multinaţionalele europene; re-ideologizarea învăţământului şi consolidarea unui soi de maoism naţionalist; eliminarea democraţiei din Hong Kong.

Paradoxul este că de ce devine mai triumfalist acasă şi raportează poporului succes după succes, de aia partidului-stat cu sediul la Beijing i se erodează imaginea pe glob. Un sondaj Pew Research publicat ieri arată că reputaţia Chinei a atins minime istorice în majoritatea ţărilor incluse, din cauza agresivităţii politicii sale externe şi încălcărilor flagrante ale drepturilor propriilor cetăţeni: cu excepţia Italiei, toate celelate societăţi percep China mai prost decât cu cinci ani în urmă – iar multe dintre ele mult mai prost. Mediana pe cele 17 ţări sondate este un scor negativ de 69%.

Publicul din 15 state declară în proporţii de peste 80% că regimul de la Beijing nu respectă drepturile omului, iar acest procent a crescut mult după 2018 inclusiv în Italia (+18%) sau Grecia (+12%), membrele tradiţional sinofile ale UE. Cu alte cuvinte, răspunsurile în aceste ţări sunt mai degrabă cinice, nu idealiste: “ştim bine că partidul calcă în picioare cetăţenii, dar pentru noi e mai important să păstram relaţia şi afacerile cu regimul”.

Însă şi în privinţa asta tabloul mare include schimbări dramatice: mai mult de jumătate din societăţile sondate preferă să aibă legături economice cu SUA mai curând decât cu China, şi în proporţii mult mai mari decât cu ani în urmă; vezi figura. Faţă de 2015 schimbarea e radicală în special în rândul unor parteneri tradiţionali de comerţ cu China, precum Australia sau Coreea de Sud. “Dezîncântarea” mediului de business de la antipozi de avantajele afacerilor cu partenerii chinezi s-a produs rapid atunci când s-a constatat cât de politizate erau legăturile şi cât de uşor de folosit de regim pentru şantaj. Şi, după cum remarcă analiştii, europenii au devenit mult mai omogeni în scepticismul lot faţă de China faţă de acum şapte-opt ani; în restul eşantionului părerile sunt mai divergente.

Există o singură întrebare la care opiniile sunt şi mai negative decât în privinţa Chinei – aceea care se referă la preşedintele Xi Jinping ca atare. Majoritatea publicului în 16 din cele 17 state sondate declară că nu are încredere în modul cum se raportează Xi Jinping la agenda globală, ceea ce e o mare problemă pentru un lider auto-înscăunat la putere fără termen limită şi care tocmai a cerut propriei diplomaţii, destul de abrazivă în ultima vreme, să schimbe totul şi să proiecteze o imagine a Chinei Populare care “să poată fi îndrăgită”. Chestia asta e greu de făcut la ordin de către o maşinărie de partid obişnuită să folosească presiunile şi teama, nu persuasiunea, pentru a-şi atinge scopurile. Ori de un lider care nu are nici o fărâmă de simţ al ridicolului şi îl cenzurează online pe Winnie-the-Pooh doar pentru că unii caricaturişti l-au comparat cu personajul.

Propaganda de Razboi - Razboi in UCRAINA
Alte articole
România ar trebui să își pregătească de acum relația cu Rusia post-Putin. De ce, și unde, ar trebui să se schimbe abordarea Bucureștiului

România ar trebui să își pregătească de acum relația cu Rusia post-Putin. De ce, și unde, ar trebui să se schimbe abordarea Bucureștiului

Importantă, dar nu esențială, implicată, dar destul de distantă, România oficială nu obosește să se felicite pentru faptul că a intuit de multă vreme intențiile agresive ale Rusiei lui Putin. Ca de obicei, oficialii români se leagănă în periculoasa iluzie a convingerii că nimic nu trebuie schimbat în felul în care tratează teritoriul care desparte Bucureștiul de Moscova.

Verdictul Sandy Hook: E vorba de adevăr, nu de bani

Verdictul Sandy Hook: E vorba de adevăr, nu de bani

Alex Jones, poate cel mai cunoscut promotor american al teoriilor conspirațiilor, a fost condamnat să plătească aproape un miliard de dolari, după ce a spus ani de zile că masacrul de la școala Sandy Hook nu a avut loc și a fost vorba de o înscenare. Condamnarea contează mult în lupta pentru combaterea flagelului tot mai toxic al narațiunilor false, dar e doar o victorie de etapă.

Atacurile din Transnistria și riscul unei intervenții ruse în Republica Moldova. Poate fi România atrasă în conflict?

Atacurile din Transnistria și riscul unei intervenții ruse în Republica Moldova. Poate fi România atrasă în conflict?

Un general rus menționa recent Transnistria ca unul din obiectivele celei de-a doua faze a războiului din Ucraina. Se va opri Rusia în Transnistria sau va vrea să ajungă și la Chișinău, aflat la o aruncătură de băț? Și ce ar trebui să facă România în acest caz? Anul 1940 este invocat tot mai des…

Sorin Ioniță

01 Jul 2021

Actualizat la: 01 Jul 2021 17:56:30
Sorin Ioniță

Urmareste-ne si pe Google News

Timp de citire: 2 min
  • În 2021 China a declarat atinse obiectivele centenarului anunţate de Xi când a luat puterea acum aproape zece ani: eliminarea sărăciei; internet suveran domesticit şi folosit la înregimentare socială; program spaţial; întărirea rolului birourilor de partid în economie, inclusiv multinaţionalele europene; re-ideologizarea învăţământului şi consolidarea unui soi de maoism naţionalist; eliminarea democraţiei din Hong Kong. Paradoxul este că de ce devine mai triumfalist acasă şi raportează poporului succes după succes, de aia partidului-stat cu sediul la Beijing i se erodează imaginea pe glob.
  • Publicul din 15 state declară în proporţii de peste 80% că regimul de la Beijing nu respectă drepturile omului, iar acest procent a crescut mult după 2018 inclusiv în Italia (+18%) sau Grecia (+12%), membrele tradiţional sinofile ale UE. Cu alte cuvinte, răspunsurile în aceste ţări sunt mai degrabă cinice, nu idealiste: “ştim bine că partidul calcă în picioare cetăţenii, dar pentru noi e mai important să păstram relaţia şi afacerile cu regimul”.
  • Există o singură întrebare la care opiniile sunt şi mai negative decât în privinţa Chinei – aceea care se referă la preşedintele Xi Jinping ca atare. Majoritatea publicului în 16 din cele 17 state sondate declară că nu are încredere în modul cum se raportează Xi Jinping la agenda globală, ceea ce e o mare problemă pentru un lider auto-înscăunat la putere fără termen limită şi care tocmai a cerut propriei diplomaţii, destul de abrazivă în ultima vreme, să schimbe totul şi să proiecteze o imagine a Chinei Populare care “să poată fi îndrăgită”.
Lumea rusă, sau zonele limitrofe ale secolului 21
Lumea rusă, sau zonele limitrofe ale secolului 21

Revocarea de către Lituania a licenței postului rus de televiziune Rain TV, aduce în atenție o problemă mai veche cu privire la opoziția liberală Rusie: este aceasta dispusă să abandoneze imperialismul autocrațiilor? Jurnalistul lituanian Nikodem Szczygłowski scrie că, de la reformiști din perioada țaristă la contestatari ai sistemului sovietic ca Mihail Bulgakov la opozanți ai lui Putin ca Alexei Navalnîi, susținerea pentru imperiu – descris, eufemistic, ca „lumea rusă” – pare să rămână aceeași.

Confronting Memories
Confronting Memories
24 Jan 2023
Capturarea oligarhilor-fugari, un test pentru justiția Republicii Moldova. Chișinăul contează pe Occident, oligarhii se bazează pe sprijinul sistemului pe care l-au patronat
Capturarea oligarhilor-fugari, un test pentru justiția Republicii Moldova. Chișinăul contează pe Occident, oligarhii se bazează pe sprijinul sistemului pe care l-au patronat

Pro-europenii de la Chișinău au venit la putere cu promisiunea că vor reforma justiția și îi vor aduce în fața legii pe oligarhii care au devalizat țara iar acum se ascund în străinătate. Vladimir Plahotniuc, Ilan Șor și fugarii din „grupul de la Londra” par însă să beneficieze în continuare de sprijinul sistemului din care au făcut parte și sprijină eforturile de îndepărtare de la putere a pro-europenilor. Pe de altă parte, autoritățile contează pe partenerii occidentali, care par să fi înțeles că oligarhii vor să împingă Republica Moldova către Rusia.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
19 Jan 2023
Comunitatea Statelor Independente, un proiect rusesc condamnat la dispariție
Comunitatea Statelor Independente, un proiect rusesc condamnat la dispariție

În perioada 26 – 27 decembrie 2022 în orașul Sankt-Peterburg s-a desfășurat Summit-ul informal al liderilor statelor CSI. Reuniunea ar fi trebuit să arate că aceasta organizație dominată de Rusia, care încearcă de ani de zile să o prezinte ca o alternativă la mai atractivele UE și NATO, este relevantă și viabilă, că Moscova se bucură de sprijinul partenerilor săi ex-sovietici chiar și în condițiile războiului din Ucraina. Discursurile despre cooperare nu pot masca însă realitatea: CSI e o organizație depășită, în criză, care nu are perspective serioase pe termen lung.

Angela Grămadă
Angela Grămadă
11 Jan 2023
„Nepoțelul a început să se bâlbâie și să facă în pat, de frică”. Războiul încă îi urmărește pe refugiații ucraineni din Moldova
„Nepoțelul a început să se bâlbâie și să facă în pat, de frică”. Războiul încă îi urmărește pe refugiații ucraineni din Moldova

Războiul încă îi urmărește pe refugiați, deși unii au părăsit Ucraina de luni de zile. Își amintesc de bombardamentele rușilor. Vorbesc cu rudele rămase dincolo, care le spun ce se întâmplă. Se gândesc tot timpul la întoarcerea acasă. Câteva zeci de mii din milioanele de refugiați de război ucraineni s-au oprit în Republica Moldova. Mariana Vasilache i-a întâlnit pe unii dintre ei chiar la școala la care a studiat în copilărie, care acum le-a devenit casă.

Mariana Vasilache
Mariana Vasilache
29 Dec 2022