Facebook Twitter Instagram Youtube

Editoriale

Partidul Comunist Chinez la 100 de ani: propaganda la apogeu, reputaţia în declin

China
© EPA-EFE/ROMAN PILIPEY  |   Members of the Chinese military orchestra march on Tiananmen Square before a celebration marking the 100th founding anniversary of the Chinese Communist Party, in Beijing, China, 01 July 2021.

Legenda spune că Partidul Comunist Chinez s-a înfiinţat la 23 iulie 1921, însă pentru că preşedintele Mao tot uita data, s-a stabilit ca aceasta să fie 1 iulie, mai simplu. Bieţii dictatori est-europeni n-au mai apucat să vadă cum se face într-adevăr un centenar comunist cu fast şi resurse nelimitate: la noi 23 august sau 1 mai erau pistol cu apă pe lângă mega-evenimentele de propagandă şi cultul personalităţii liderului suprem Xi Jinping de zilele astea. În 2021 China a declarat atinse obiectivele centenarului anunţate de Xi când a luat puterea acum aproape zece ani: eliminarea sărăciei; internet suveran domesticit şi folosit la înregimentare socială; program spaţial; întărirea rolului birourilor de partid în economie, inclusiv multinaţionalele europene; re-ideologizarea învăţământului şi consolidarea unui soi de maoism naţionalist; eliminarea democraţiei din Hong Kong.

Paradoxul este că de ce devine mai triumfalist acasă şi raportează poporului succes după succes, de aia partidului-stat cu sediul la Beijing i se erodează imaginea pe glob. Un sondaj Pew Research publicat ieri arată că reputaţia Chinei a atins minime istorice în majoritatea ţărilor incluse, din cauza agresivităţii politicii sale externe şi încălcărilor flagrante ale drepturilor propriilor cetăţeni: cu excepţia Italiei, toate celelate societăţi percep China mai prost decât cu cinci ani în urmă – iar multe dintre ele mult mai prost. Mediana pe cele 17 ţări sondate este un scor negativ de 69%.

Publicul din 15 state declară în proporţii de peste 80% că regimul de la Beijing nu respectă drepturile omului, iar acest procent a crescut mult după 2018 inclusiv în Italia (+18%) sau Grecia (+12%), membrele tradiţional sinofile ale UE. Cu alte cuvinte, răspunsurile în aceste ţări sunt mai degrabă cinice, nu idealiste: “ştim bine că partidul calcă în picioare cetăţenii, dar pentru noi e mai important să păstram relaţia şi afacerile cu regimul”.

Însă şi în privinţa asta tabloul mare include schimbări dramatice: mai mult de jumătate din societăţile sondate preferă să aibă legături economice cu SUA mai curând decât cu China, şi în proporţii mult mai mari decât cu ani în urmă; vezi figura. Faţă de 2015 schimbarea e radicală în special în rândul unor parteneri tradiţionali de comerţ cu China, precum Australia sau Coreea de Sud. “Dezîncântarea” mediului de business de la antipozi de avantajele afacerilor cu partenerii chinezi s-a produs rapid atunci când s-a constatat cât de politizate erau legăturile şi cât de uşor de folosit de regim pentru şantaj. Şi, după cum remarcă analiştii, europenii au devenit mult mai omogeni în scepticismul lot faţă de China faţă de acum şapte-opt ani; în restul eşantionului părerile sunt mai divergente.

Există o singură întrebare la care opiniile sunt şi mai negative decât în privinţa Chinei – aceea care se referă la preşedintele Xi Jinping ca atare. Majoritatea publicului în 16 din cele 17 state sondate declară că nu are încredere în modul cum se raportează Xi Jinping la agenda globală, ceea ce e o mare problemă pentru un lider auto-înscăunat la putere fără termen limită şi care tocmai a cerut propriei diplomaţii, destul de abrazivă în ultima vreme, să schimbe totul şi să proiecteze o imagine a Chinei Populare care “să poată fi îndrăgită”. Chestia asta e greu de făcut la ordin de către o maşinărie de partid obişnuită să folosească presiunile şi teama, nu persuasiunea, pentru a-şi atinge scopurile. Ori de un lider care nu are nici o fărâmă de simţ al ridicolului şi îl cenzurează online pe Winnie-the-Pooh doar pentru că unii caricaturişti l-au comparat cu personajul.

Alte articole
Ucraina, tot mai îngrijorată de mobilizarea armatei ruse la granița sa

Ucraina, tot mai îngrijorată de mobilizarea armatei ruse la granița sa

Rusia continuă să mobilizeze trupe la granița cu Ucraina, iar acestea au depășit deja nivelul atins în 2014, anul anexării Crimeii și al declanșării războiului din Donbass. Mobilizarea este dublată de o masivă campanie de dezinformare care prezintă Ucraina ca pe un agresor care ucide civilii în Donbass și pregătește o ofensivă în acea regiune.

„Bibi, rege al Israelului”: cum a devenit Netanyahu veteranul politicii israeliene.

„Bibi, rege al Israelului”: cum a devenit Netanyahu veteranul politicii israeliene.

Patru alegeri în mai puțin de doi ani și Netanyahu continuă să câștige primul loc, să rămână la putere. Într-o lume atât de complicată, cum este Orientul Mijlociu, într-o societate atât de complexă, cum este cea israeliană, nu e deloc ușor. Și totuși, Bibi, cum îl alintă majoritatea israelienilor – sau regele Bibi pentru cei mai înfocați adepți ai săi – a reușit chiar și atunci când toată lumea era împotriva lui. Și a devenit veteranul - și supraviețuitorul - politicii israeliene.

Cum s-a învârtit Bulgaria în cerc, pe urmele unei rețele de spioni ruși

Cum s-a învârtit Bulgaria în cerc, pe urmele unei rețele de spioni ruși

Mult mediatizata deconspirare a unei rețele de spioni ruși în Sofia a semnalat nu doar o intervenție străină în politicile Bulgariei, ci a lăsat și un gust amar – să fi fost oare doar o lovitură de imagine a guvernului înaintea alegerilor generale?

Sorin Ioniță

01 Jul 2021
Sorin Ioniță

Timp de citire: 2 min
  • În 2021 China a declarat atinse obiectivele centenarului anunţate de Xi când a luat puterea acum aproape zece ani: eliminarea sărăciei; internet suveran domesticit şi folosit la înregimentare socială; program spaţial; întărirea rolului birourilor de partid în economie, inclusiv multinaţionalele europene; re-ideologizarea învăţământului şi consolidarea unui soi de maoism naţionalist; eliminarea democraţiei din Hong Kong. Paradoxul este că de ce devine mai triumfalist acasă şi raportează poporului succes după succes, de aia partidului-stat cu sediul la Beijing i se erodează imaginea pe glob.
  • Publicul din 15 state declară în proporţii de peste 80% că regimul de la Beijing nu respectă drepturile omului, iar acest procent a crescut mult după 2018 inclusiv în Italia (+18%) sau Grecia (+12%), membrele tradiţional sinofile ale UE. Cu alte cuvinte, răspunsurile în aceste ţări sunt mai degrabă cinice, nu idealiste: “ştim bine că partidul calcă în picioare cetăţenii, dar pentru noi e mai important să păstram relaţia şi afacerile cu regimul”.
  • Există o singură întrebare la care opiniile sunt şi mai negative decât în privinţa Chinei – aceea care se referă la preşedintele Xi Jinping ca atare. Majoritatea publicului în 16 din cele 17 state sondate declară că nu are încredere în modul cum se raportează Xi Jinping la agenda globală, ceea ce e o mare problemă pentru un lider auto-înscăunat la putere fără termen limită şi care tocmai a cerut propriei diplomaţii, destul de abrazivă în ultima vreme, să schimbe totul şi să proiecteze o imagine a Chinei Populare care “să poată fi îndrăgită”.
Un cal troian: investițiile chineze în Serbia
Un cal troian: investițiile chineze în Serbia

În ultimii câțiva ani, investițiile Chinei în Serbia au crescut, consolidând cooperarea economică și strategică dintre cele două țări. Pe lângă fondurile aduse în producție, noi tehnologii sau refinanțarea datoriilor, unele investiții au avut efecte toxice asupra mediului, accentuând de asemenea deteriorarea instituțională și a sistemului și de justiție.

Vuk Velebit
Vuk Velebit
29 Jul 2021
Va profita Republica Moldova de șansa istorică oferită de puterea deplină deținută de pro-europeni la Chișinău?
Va profita Republica Moldova de șansa istorică oferită de puterea deplină deținută de pro-europeni la Chișinău?

Republica Moldova se află în fața unei șanse istorice, după ce pro- reprezentați de Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) și-au asigurat Parlamentul, Guvernul și Președinția. Perioada de tranziție post-sovietică poate fi încheiată, iar parcursul pro-european, despre care într-o formă sau alta, se vorbește de trei decenii la Chișinău, poate deveni ireversibil.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
27 Jul 2021
Nu există țară pentru oameni rezonabili
Nu există țară pentru oameni rezonabili

Donald Tusk s-a reîntors în Polonia. Obiectivul său principal este să preia puterea de la Kaczyński și guvernul de dreapta format de Partidul Lege și Justiție (PiS). Cum intenționează să facă acest lucru și ce șanse de succes are?

Michal Kukawski
Michal Kukawski
21 Jul 2021
Cum va gestiona noua putere de la Chișinău relația cu Moscova. Amenințări de la Kremlin
Cum va gestiona noua putere de la Chișinău relația cu Moscova. Amenințări de la Kremlin

După victoria de la prezidențialele, Maia Sandu a stabilizat și securizat relațiile cu vecinii din proximitate – România și Ucraina. Se ridică întrebarea legitimă dacă a reușit sau nu să stabilizeze și relația complicată a Republicii Moldova cu Rusia, mai ales în noul context de după alegerile parlamentare, câștigate de Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), pe care l-a fondat.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
19 Jul 2021