Editoriale

Partidul Comunist Chinez la 100 de ani: propaganda la apogeu, reputaţia în declin

China
© EPA-EFE/ROMAN PILIPEY   |   Members of the Chinese military orchestra march on Tiananmen Square before a celebration marking the 100th founding anniversary of the Chinese Communist Party, in Beijing, China, 01 July 2021.

Legenda spune că Partidul Comunist Chinez s-a înfiinţat la 23 iulie 1921, însă pentru că preşedintele Mao tot uita data, s-a stabilit ca aceasta să fie 1 iulie, mai simplu. Bieţii dictatori est-europeni n-au mai apucat să vadă cum se face într-adevăr un centenar comunist cu fast şi resurse nelimitate: la noi 23 august sau 1 mai erau pistol cu apă pe lângă mega-evenimentele de propagandă şi cultul personalităţii liderului suprem Xi Jinping de zilele astea. În 2021 China a declarat atinse obiectivele centenarului anunţate de Xi când a luat puterea acum aproape zece ani: eliminarea sărăciei; internet suveran domesticit şi folosit la înregimentare socială; program spaţial; întărirea rolului birourilor de partid în economie, inclusiv multinaţionalele europene; re-ideologizarea învăţământului şi consolidarea unui soi de maoism naţionalist; eliminarea democraţiei din Hong Kong.

Paradoxul este că de ce devine mai triumfalist acasă şi raportează poporului succes după succes, de aia partidului-stat cu sediul la Beijing i se erodează imaginea pe glob. Un sondaj Pew Research publicat ieri arată că reputaţia Chinei a atins minime istorice în majoritatea ţărilor incluse, din cauza agresivităţii politicii sale externe şi încălcărilor flagrante ale drepturilor propriilor cetăţeni: cu excepţia Italiei, toate celelate societăţi percep China mai prost decât cu cinci ani în urmă – iar multe dintre ele mult mai prost. Mediana pe cele 17 ţări sondate este un scor negativ de 69%.

Publicul din 15 state declară în proporţii de peste 80% că regimul de la Beijing nu respectă drepturile omului, iar acest procent a crescut mult după 2018 inclusiv în Italia (+18%) sau Grecia (+12%), membrele tradiţional sinofile ale UE. Cu alte cuvinte, răspunsurile în aceste ţări sunt mai degrabă cinice, nu idealiste: “ştim bine că partidul calcă în picioare cetăţenii, dar pentru noi e mai important să păstram relaţia şi afacerile cu regimul”.

Însă şi în privinţa asta tabloul mare include schimbări dramatice: mai mult de jumătate din societăţile sondate preferă să aibă legături economice cu SUA mai curând decât cu China, şi în proporţii mult mai mari decât cu ani în urmă; vezi figura. Faţă de 2015 schimbarea e radicală în special în rândul unor parteneri tradiţionali de comerţ cu China, precum Australia sau Coreea de Sud. “Dezîncântarea” mediului de business de la antipozi de avantajele afacerilor cu partenerii chinezi s-a produs rapid atunci când s-a constatat cât de politizate erau legăturile şi cât de uşor de folosit de regim pentru şantaj. Şi, după cum remarcă analiştii, europenii au devenit mult mai omogeni în scepticismul lot faţă de China faţă de acum şapte-opt ani; în restul eşantionului părerile sunt mai divergente.

Există o singură întrebare la care opiniile sunt şi mai negative decât în privinţa Chinei – aceea care se referă la preşedintele Xi Jinping ca atare. Majoritatea publicului în 16 din cele 17 state sondate declară că nu are încredere în modul cum se raportează Xi Jinping la agenda globală, ceea ce e o mare problemă pentru un lider auto-înscăunat la putere fără termen limită şi care tocmai a cerut propriei diplomaţii, destul de abrazivă în ultima vreme, să schimbe totul şi să proiecteze o imagine a Chinei Populare care “să poată fi îndrăgită”. Chestia asta e greu de făcut la ordin de către o maşinărie de partid obişnuită să folosească presiunile şi teama, nu persuasiunea, pentru a-şi atinge scopurile. Ori de un lider care nu are nici o fărâmă de simţ al ridicolului şi îl cenzurează online pe Winnie-the-Pooh doar pentru că unii caricaturişti l-au comparat cu personajul.

EBOOK> Razboi si propaganda: O cronologie a conflictului ruso-ucrainean

EBOOK>Razboiul lui Putin cu lumea libera: Propaganda, dezinformare, fake news

Sorin Ioniță

Sorin Ioniță




Urmareste-ne si pe Google News

Timp de citire: 2 min
  • În 2021 China a declarat atinse obiectivele centenarului anunţate de Xi când a luat puterea acum aproape zece ani: eliminarea sărăciei; internet suveran domesticit şi folosit la înregimentare socială; program spaţial; întărirea rolului birourilor de partid în economie, inclusiv multinaţionalele europene; re-ideologizarea învăţământului şi consolidarea unui soi de maoism naţionalist; eliminarea democraţiei din Hong Kong. Paradoxul este că de ce devine mai triumfalist acasă şi raportează poporului succes după succes, de aia partidului-stat cu sediul la Beijing i se erodează imaginea pe glob.
  • Publicul din 15 state declară în proporţii de peste 80% că regimul de la Beijing nu respectă drepturile omului, iar acest procent a crescut mult după 2018 inclusiv în Italia (+18%) sau Grecia (+12%), membrele tradiţional sinofile ale UE. Cu alte cuvinte, răspunsurile în aceste ţări sunt mai degrabă cinice, nu idealiste: “ştim bine că partidul calcă în picioare cetăţenii, dar pentru noi e mai important să păstram relaţia şi afacerile cu regimul”.
  • Există o singură întrebare la care opiniile sunt şi mai negative decât în privinţa Chinei – aceea care se referă la preşedintele Xi Jinping ca atare. Majoritatea publicului în 16 din cele 17 state sondate declară că nu are încredere în modul cum se raportează Xi Jinping la agenda globală, ceea ce e o mare problemă pentru un lider auto-înscăunat la putere fără termen limită şi care tocmai a cerut propriei diplomaţii, destul de abrazivă în ultima vreme, să schimbe totul şi să proiecteze o imagine a Chinei Populare care “să poată fi îndrăgită”.
România e forțată să se înarmeze, dar nu poate conta pe producătorii interni
România e forțată să se înarmeze, dar nu poate conta pe producătorii interni

Agresivitatea Rusiei forțează statele NATO să-și pună la punct arsenalelele și industria de apărare. România are necesități mari, dar producătorii interni nu oferă tehnică la standardele secolului XXI.

Victor Sămărtinean
Victor Sămărtinean
13 Jun 2024
De ce România ar trebui să adopte o poziție mai dură în problema Tezaurului de la ruși
De ce România ar trebui să adopte o poziție mai dură în problema Tezaurului de la ruși

Argumentele istorice și dovezile privind Tezaurul sunt inutile în fața Rusiei, care nu își respectă obligațiile internaționale. România trebuie să abordeze problema Tezaurului prin prisma războiului din Ucraina.

Cosmin Popa
Cosmin Popa
11 Jun 2024
Netanyahu, prins între riscul izolării Israelului și salvarea viitorului său politic
Netanyahu, prins între riscul izolării Israelului și salvarea viitorului său politic

În opt luni de război, Israelul nu și-a atins obiectivele din Gaza, iar presiunile internaționale asupra sa se amplifică. Premierul Netanyahu își riscă viitorul politic și dacă acceptă pacea, și dacă va continua războiul. Pacea ar putea însă elimina riscul izolării Israelului.

Ioana Dumitrescu
Ioana Dumitrescu
07 Jun 2024
Spioni și agenți de influență în industria energetică românească
Spioni și agenți de influență în industria energetică românească

România ar putea fi o putere energetică în UE. Politizarea, corupția și acțiunile hibride ale Rusiei au vulnerabilizat însă industria energetică românească.

Cosmin Gabriel Păcuraru
Cosmin Gabriel Păcuraru
04 Jun 2024