Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că refuzul justiţiei române de a înregistra un partid politic care nu s-a disociat de fostul partid unic comunist român (PCR) a fost justificat. Judecătorii Curţii au respins, în unanimitate, plângerea formulată în acest sens împotriva României de un aşa-numit comitet de organizare şi înregistrare a PCR. Decizia este definitivă. Instanţele naţionale au considerat că programul şi statutul PCR conţineau termeni vagi şi generali, ignorau valorile democratice şi evoluţia socio-politică a ţării după 1989, permiteau acţiuni de natură totalitară şi extremistă care puteau submina securitatea naţională, reprezentau pericole pentru valorile democratice.
CEDO consideră că analiza instanţelor naţionale cu privire la statutul şi la programul politic prezentat de reclamant nu a fost neîntemeiată. Aceasta a constatat că instanţele naţionale au dorit să împiedice ca o grupare politică care a abuzat grav de poziţia sa pe o perioadă lungă de timp prin instaurarea unui regim totalitar să abuzeze în viitor de drepturile sale, evitând astfel atacuri la adresa securităţii statului sau a fundamentelor unei societăţi democratice. În spatele acestui refuz s-a aflat dorinţa de a contracara un abuz deosebit de grav, deşi doar potenţial, care ar fi constat într-o încălcare a principiilor statului de drept şi a fundamentelor democraţiei.
Considerat, încă din perioada interbelică, o agentură a regimului bolşevic din Uniunea Sovietică, partidul comunist din România (PCdR) a fost scos în afara legii în 1924, după ce a organizat rebeliunea secesionistă de la Tatarbunar, din sudul Basarabiei. Potrivit istoricilor, în perioada ilegalităţii, PCdR avea mai puţin de o mie de membri, majoritatea aparţinând minorităţilor naţionale. Instalaţi la putere de trupele sovietice de ocupaţie în 1945, comuniştii au condus dictatorial România până în decembrie 1989. Regimul lor totalitar, care a întemniţat şi a ucis sute de mii de oameni, a fost declarat criminal şi ilegitim, în numele statului român, în 2006, de preşedintele din epocă, Traian Băsescu.