Preşedintele rus, Vladimir Putin, a deplâns, din nou, dezintegrarea, acum trei decenii, a Uniunii Sovietice, pe care a echivalat-o cu sfârşitul a ceea ce a numit Rusia istorică. Agenţiile internaţionale de presă amintesc că şi în 2005, când se afla de cinci ani la Kremlin, Putin a spus că dispariţia fostei URSS e cea mai mare tragedie geopolitică a secolului al XX-lea. El a recunoscut, totuşi, că resuscitarea a ceea ce adversarii din epocă numeau Imperiul Răului e şi imposibilă, şi fără sens. 25 de milioane de etnici ruşi au devenit minoritari în noile state independente, ceea ce e o tragedie umanitară majoră – mai afirmă Putin despre cei pe care popoarele autohtone din fostele republici sovietice îi numeau colonişti. Zeci de milioane de victime, din invazii, răboi civil, represiune politică, foamete provocată deliberat, catastrofe ecologice, sunt atribuite fostului regim dictatorial sovietic dintre 1917 şi 1991.
După eşecul puciului neobolşevic din august 1991 de la Moscova, îndreptat contra ultimului lider sovietic, reformatorul Mihail Gorbaciov, cele 15 republici înglobate forţat în fosta Uniune, inclusiv Rusia lui Boris Elţîn, şi-au proclamat, rând pe rând, independenţa. Astăzi, statele baltice, Estonia, Letonia şi Lituania, sunt membre ale Uniunii Europene şi NATO. Republica Moldova, Ucraina şi Georgia au administraţii pro-occidentale, care pledează pentru integrarea europeană. Pe orbita Moscovei au rămas Belarusul, considerat cel mai docil satelit, şi Armenia, dependentă de protecţia militară a ruşilor în lungul său conflict armat cu Azerbaidjanul. Rusia rămâne foarte influentă şi în cele cinci republici ex-sovietice din centrul Asiei, Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan şi Kirgizstan.
