Președintele francez, Emmanuel Macron, s-a recules, sâmbătă, în centrul Parisului, în fața unui memorial dedicat victimelor genocidului antiarmenesc comis de trupele imperiului otoman în timpul primului război mondial. Din 2019, în Franța 24 aprilie este zi națională de comemorare a atrocităților de acum mai bine de un secol, iar Macron, citat de agențiile de presă, i-a scris omologului său armean, Armen Sarkisian, că a-ți aminti trecutul, a accepta adevărul, a-i omagia pe morți e formă de datorie și de luptă contra uitării, negării și minicunii. Tot sâmbătă, actualul lider de la Casa Albă, Joe Biden, devine primul președinte american care recunoaște, în mod oficial, genocidul armean. Printr-un vot simbolic, Congresul american a recunoscut, deja, genocidul, în decembrie 2019. Analiștii prevăd că inițiativa lui Biden riscă să tensioneze relațiile cu Turcia, aliată în NATO cu Statele Unite. Termenul de genocid armean e recunoscut de circa 30 de state și larg împărtășit de comunitatea istoricilor. Turcia refuză însă să-l accepte ca atare, neagă orice intenții exterminatorii ale administrației otomane și vorbește doar despre masacre reciproce, pe fondul unui război civil, dublat de foamete, care a produs sute de mii de victime în ambele tabere. Pe 24 aprilie în 1915 au început masacrele cărora le-au căzut victime circa un milion un milion și jumătate de etnici armeni. Aliată în prima conflagrație modială cu Puterile Centrale, Germania și Austro-Ungaria, Turcia musulmană a luptat contra Antantei franco-britanice și a imperiului țarist și i-a suspectat de lipsă de loialitate pe armenii creștini, tradițional orientați spre ruși. Masacrele, comise de armată, jandarmerie, trupe paramilitare kurde și bande de infractori, scoși din închisoare tocmai în acest scop, s-au perpetuat până în 1923. Două treimi dintre armenii care trăiau pe teritoriul de azi al Turciei au pierit, iar cei mai mulți supraviețuitori au plecat, fie în Armenia sovietică, fie în țări din lumea liberă. Potrivit statisticilor, circa 60 de mii de etnici armeni ar mai exista, în prezent, în Turcia.
