În contextul în care Rusia masează trupe în Crimeea și în apropierea granițelor Ucrainei, se pune întrebarea dacă Moscova este pe punctul de a declanșa un conflict. Iulia Latynina explică pentru Novaya Gazeta în ce condiții ar fi acesta posibil.
Rusia transferă trupe la graniţa cu Ucraina. Concentraţia acestora deja este îngrijorătoare, arată Conflict Intelligence Team, căile ferate sunt aglomerate, însă trupele continuă să sosească.
[...]
Trei mari nave de desant ale Flotei Baltice au trecut strâmtoarea La-Manche şi se îndreaptă spre sud. Telepropagandiştii fac spume povestind despre copilul ucis cu o dronă de „fasciştii ucraineni” (circumstanţele decesului nu au fost elucidate). Iar declaraţii ale oficialităţilor ruse ca „noi desigur nu avem de gând să luptăm, dar dacă vom fi atacaţi, vom riposta”, nu inspiră optimism. Din timpurile URSS - „niciodată nu atacăm, doar ripostăm”. Ripostăm imediat, cu întreagă Flotă Baltică, dislocată între timp, ca din întâmplare, la Marea Neagră, aşteptând ascunsă în tufari.
În aceste condiţii, să speri că Moscova doar îl va pune la încercare pe noul stăpân de la Washington şi nu va recurge la acţiuni militare – este o dovadă de iresponsabilitate vădită. Cei de la Kremlin l-au studiat suficient pe Sun Tzu şi ştiu că lovitura cea mai importantă în orice moment se poate transforma într-o manevră înşelătoare, iar o manevră înşelătoare – în lovitura decisivă.
Aşa că, „va fi sau nu război?” e încă incert. Dacă Moscova va considera că războiul îi este avantajos, atunci va face război. Iar dacă nu - se va limita la şantaj şi la schimbarea agendei de la Navalnîi la Ucraina.
Trebuie să înţelegem că „avantajul” în acest caz nu este unul abstract, teritorial sau geopolitic determinat de parametri obiectivi. Este un „avantaj”, existent în mintea administraţiei ruse, în lumea în care trăieşte aceasta, şi este justificat de răspunsul la o simplă întrebare: dacă acest război va întări puterea sau, dimpotrivă o va delegitima?
Teoretic, războiul cu Ucraina poate avea două scenarii.
Primul: introducerea oficială a trupelor în Doneţk-Luhansk şi anexarea acestor teritorii pe modelul Crimeii. Acest scenariu e mai puţin probabil, deoarece Doneţk şi Luhansk sunt mult mai convenabile pentru Moscova cu statutul pe care îl au acum – o tumoare canceroasă în corpul Ucrainei. Acest statut este stipulat în extrem de avantajoasele pentru Moscova acorduri de la Minsk. Totodată, atragerea unor noi sancţiuni este iraţională. În plus, pentru o astfel de operaţiune nu e necesară redislocarea tancurilor în Crimeea şi aducerea corăbiilor prin La Manche.
Al doilea scenariu: o nouă încercare de a pune în aplicarea planul Novorosia, de data aceasta nu pe calea unei pseudocontrarevoluţii, dar pe calea celei mai banale invazii militare, bineînţeles, justificată în modul corespunzător (ucraineni sângeroşi ucid ruşii în Odessa etc.). Lovituri cu tancuri din Belgorod, prin Harkov, pe direcţia Zaporojie, cu scopul încercuirii grupării ucrainene din Donbass, completat de o lovitură adâncă în spatele frontului prin desantarea trupelor între Nicolaev şi Odessa, cu scopul de a tăia ieşirea la mare a Ucrainei.
Acest scenariu este plauzibil, mai ales dacă ţinem cont că cei de la Kremlin consideră că Occidentul va încerca cu orice preţ să oprească luptele, aşa cum s-a întâmplat în Georgia în 2008 şi Ucraina în 2014.
În acest caz, războiul nu va fi de lungă durată, Macron (posibilul candidat pentru mediere) se va întoarce triumfând acasă, declarând că a salvat Ucraina de Rusia, iar Kremlinul, clefăind zgomotos, va digera coasta de la Mariupol până la Herson.
Astfel, Kremlinul va bucura inimile cetăţenilor cu un mic război victorios, iar pe fundalul entuziasmului popular, se vor rezolva toate problemele neplăcute legate de sărăcirea ţării, epidemie, corupţie şi Navalnîi.
În ceea ce priveşte sancţiunile – Kremlinul are nevoie de acestea pentru a justifica cauza sărăcirii populaţiei.
Modelul anterior de relaţie dintre putere şi plebe, care s-a format în perioada preţurilor mari la petrol, când de la buget se îngroşau conturile din băncile elveţiene, dar mai revenea câte ceva şi populaţiei, s-a consumat. Bani pentru popor nu-s. „Pentru iahturile noastre nu ne-ajung”. În aceste condiţii, Kremlinul va anula alocaţiile sociale în folosul apropiaţilor sociali şi a Gărzii populare (Rosgvardia). Pensia de odinioară de 14 mii de ruble, 500 USD, era suficientă, dar acum a devenit 200 USD. Dacă se va reduce la 100 de dolari sau 50, cu atât mai uşor pentru buget.
Nu e deloc cazul să credem că poporul se va revolta. Cel care are pâine se gândeşte la libertate, iar cel care nu are ce mânca se gândeşte la pâine.
[…]
Kremlinul va purcede la un război în următoarele condiţii:
- Războiul va fi de scurtă durată
- Va avea un caracter maximal hibrid
- Îi va permite statului să anuleze alocaţiile sociale
- Îi va permite să-şi întărească puterea şi să rezolve toate problemele cu opoziţia.
Ce poate împiedica declanşarea războiului?
Războiul poate fi prevenit dacă SUA şi Europa îi vor da clar de înţeles Rusiei două lucruri. Primul - războiul se va încheia cu delegitimarea actualei puteri. Nu prin deconectarea de la sistemul SWIFT, nu prin anularea Nord-Stream – dar prin aceea că Occidentul va înceta să-l considere pe V. Putin ca pe un guvernant fără alternativă, generând tentaţii în rândurile elitei ruse.
În al doilea rând, dacă Rusiei i se va da de înţeles că Occidentul va apăra Ucraina, dar nu va încerca să oprească războiul cu orice preţ; că nu vor fi nici un fel de noi acorduri de la Minsk; că niciun Macron nu va stă la parada victoriei în ploaie fără umbrelă.
[...]
Citește artiolul integral în Novaya Gazeta
