Muntenegru a început să ramburseze împrumutul de aproape un miliard de dolari, contractat de la o bancă din China pentru construcția unei autostrăzi. Suma, considerată primejdios de mare pentru bugetul unui stat calificat de experți drept minuscul, cu doar 600 de mii de locuitori, urma să finanțeze autostrada care să lege coasta Mării Adriatice de frontiera cu Serbia, pe al cărei teritoriu continua până la nord de Belgrad, ca parte a unui uriaș proiect chinezesc de infrastructură în Europa. Autoritățile de la Podgorica au provocat suspiciuni de corupție și dubii asupra viabilității proiectului când au primit, în 2014, de la banca Exim 944 milioane de dolari (echivalentul a 788 milioane de euro), pe care trebuie să-i returneze în 14 ani, începând de luna aceasta. Ministrul de Finanțe, Milojko Spajic, citat de agențiile de presă, a anunțat că o prima tranșă, de 27,79 milioane de euro, a fost livrată băncii chineze.
Miliardul de dolari, adică o cincime din totalul datoriilor fostei republici iugoslave din sud, acoperă doar 41 din cei 170 de kilometri ai autostrăzii, iar dacă Muntenegru nu-l înapoiază riscă, potrivit contractului, să-și predea chinezilor infrastructura strategică. Candidată la admiterea în Uniunea Europeană, Podgorica i-a cerut Executivului comunitar s-o ajute să-și achite datoriile față de chinezi. Inițial, Bruxellesul a precizat că nu obișnuiește să plătească împrumuturi contractate de la terți, dar, ulterior, comisarul pentru politica de vecinătate și extindere, Oliver Várhelyi, a spus, luna acesta, că europenii caută o soluție să ajute Muntenegru.
China este, de câțiva ani, tot mai activă în zona Balcanilor de Vest, unde profită de ritmul lent al apropierii regiunii de Europa și oboseala generată de acestă așteptare îndelungată. De altfel, un document comunitar intern de uz, citat de agenţiile de presă, afirmă că Uniunea Europeană trebuie să recunoască faptul că ţările din Balcanii de Vest care vor să fie admise îşi pierd încrederea în Bruxelles, din cauza strategiei lungi de aderare, dublată de lentoarea cu care europenii le-au sărit în ajutor în perioada pandemiei. Doar două foste republici iugoslave, Slovenia şi Croaţia, sunt membre ale Uniunii Europene, statut la care aspiră şi Bosnia, Muntenegru, Serbia, Macedonia de Nord şi Kosovo, precum şi Albania vecină. Uniunea le-a trimis celor şase ţări vaccinuri anti-COVID-19 omologate pe teritoriul său, dar numai după ce China şi Rusia distribuiseră, deja, în regiune milioane de doze fabricate în laboratoarele lor şi-şi măriseră, astfel, vizibilitatea şi influenţa.
În februarie, preşedintele sârb, Aleksandar Vučić, a anunțat că omologul său chinez, Xi Jinping, a confirmat că va vizita Serbia. Vizita este o mare onoare pentru Serbia, iar cele două țări colaborează foarte bine – a adăugat Vučić. El a amintit că s-a semnat cu China Road and Bridge Corporation un acord în valoare de 3,2 miliarde de euro, pentru construcţia reţelei de canalizare şi a instalaţiilor de eliminare a deşeurilor şi tratare a apelor uzate în 65 de localităţi sărbești. "Sunt foarte mulţumit, deoarece în ultimii 10 ani ţara noastră şi-a majorat de 50 de ori exporturile în China, de la şapte milioane de dolari la 377 de milioane" – a mai spus liderul de la Belgrad.
Alt exemplu al colaborării bilaterale menționat de Vučić a fost preluarea de către investitorii chinezi a combinatului metalurgic de la Smederevo şi a minei de la Bor, care au devenit mari exportatori. La începutul anului, președintele Partidului Neamului Românesc din Serbia, Predrag Balașevici, a trimis o scrisoare deschisă guvernului de la Bucureşti şi instituţiilor europene, în care deplânge comportamentul Belgradului față de minoritatea română de pe Valea Timocului, din estul Serbiei. El atrage atenţia asupra a ceea ce numeşte “catastrofa ecologică" din Bor și din împrejurimi după sosirea companiei chineze Zi-Jin. "În afară de orașul Bor, regiunea expusă catastrofei ecologice este locuită în esenţă de minoritatea română, care se ocupă în principal cu agricultura.” Problemele ecologice pun astfel în pericol populația, atât din punct de vedere al sănătății, cât și economic. „Fără vreo protecție, pentru populația românească singura cale de ieșire este părăsirea regiunii", mai scrie Predrag Balașevici.
