Declaraţiile privind secesiunea unor teritorii din Bosnia şi fragilizarea statelor din Balcani sunt iresponsabile şi inacceptabile – a afirmat purtătoarea de cuvânt a ministerului german de Externe, Andrea Sasse. Ea a condamnat, mai ales, apelurile frecvente ale liderului sârb bosniac, Milorad Dodik, membru al preşedinţiei tripartite de la Sarajevo, privind separarea comunităţilor componente. Astfel de declaraţii afectează nu doar stabilitatea Bosniei, ci a întregii regiuni – consideră diplomaţia de la Berlin.
Încă din august, Dodik a calificat Bosnia drept o țară imposibilă și o construcție impusă comunităților componente și a apreciat că e preferabilă o separare pașnică. Aceasta, crede el, ar fi pentru Balcani o soluție mult mai bună decât situația din prezent. Ulterior, el a lansat şi ideea ca entitatea sârbă bosnică şă-şi creeze propria armată. Dodik a refuzat şi o întâlnire cu noul Înalt reprezentant al Națiunilor Unite în Bosnia, fostul ministru german al Agriculturii Christian Schmidt. Acesta tocmai afirmase că vrea să ajute Bosnia să devină un stat normal și funcțional, misiune pe care a calificat-o drept defel facilă, dar nu imposibilă. Principala misiune a Înaltului reprezentant e aceea de a veghea la respectarea acordurilor de pace de la Dayton, ce au pus capăt conflictului intercomunitar din Bosnia, soldat, între 1992 și 1995, cu peste o sută de mii de morți.
După război, ţara e divizată administrativ între federația croato-musulmană și republica sârbilor bosniaci, legate prin instituţii centrale. Președinții celor trei comunități asigură, prin rotație, șefia statului. O notă diplomatică neoficială a Uniunii Europene a provocat consternare la Sarajevo şi a alimentat temerile privind o schimbare de strategie a Bruxellesului, care pledase, anterior, pentru consolidarea în regiune a națiunilor civice, capabile să depășească fracturile etnice și confesionale. Documentul aprecia că obstacolul major pentru integrarea europeană a Balcanilor de Vest sunt problemele etnice nesoluţionate și, de aceea, pleda pentru crearea unei Serbii Mari, a unei Albanii Mari şi a unei Croaţii Mari. Regiunea autonomă a sârbilor bosniaci ortodocși ar urma să intre sub autoritatea Serbiei, cantoanele croate catolice din Herțegovina să revină Croaţiei, Bosnia ar rămâne un mic stat aproape exclusiv musulman, iar fosta provincie sârbă Kosovo, majoritar musulmană și albanofonă, s-ar uni cu Albania.
