Articolul 42.7 din tratatele UE permite unui stat membru aflat în „agresiune armată” să solicite asistență de la celelalte state membre, care poate lua diverse forme, cum ar fi ajutor militar, economic, diplomatic și medical. În Cipru, la summitul UE informal, liderii europeni au fost de acord asupra unui plan de actțiune, pe care îl va elabora Comisia europeană, în cazul în care un stat european activează această clauză. Nu există nicio contradicție inerentă între clauza de asistență reciprocă a Uniunii Europene și apărarea colectivă a NATO, a declarat Înaltul Reprezentant Kaja Kallas pentru Euronews, în contextul în care Washingtonul își intensifică criticile la adresa alianței transatlantice din cauza războiului din Iran.
Clauza de asistență e complementară articolului 5 din tratatul NATO
Până de curând, articolul 42.7 era o prevedere discretă în tratate, despre care puțini știau și care a fost folosită o singură dată de Franța în 2015, după atentatele teroriste comise de Daesh. Cu toate acestea, încercarea controversată a președintelui american Donald Trump din ianuarie de a prelua Groenlanda de la Danemarca prin tarife punitive a scos clauza din obscuritate, unii temându-se că o criză fără precedent ar precipita prăbușirea NATO. Câteva săptămâni mai târziu, războiul din Orientul Mijlociu a adus și mai multă atenție asupra Articolului 42.7 când o dronă Shahed de fabricație iraniană a lovit o bază militară britanică din Cipru.
Planul de acțiune are la bază trei scenarii
Întrucât Cipru este una dintre puținele țări ale UE din afara NATO, nu poate beneficia de articolul 5 privind apărarea colectivă, așa că ar trebui să se bazeze pe asistența reciprocă a blocului comunitar. În momentul de față, instituțiile europene lucrează pentru a face mai practică accesarea acestei clauze, luându-se în calcul trei scenarii: un atac asupra unei țări a UE care nu este aliată NATO, un atac asupra unei țări care este atât membră a UE, cât și a NATO, un atac care se situează sub pragul NATO din cauza naturii sale hibride.
