Primul președinte al României post decembriste era internat la Spitalului Clinic de Urgență "Prof. Dr. Agrippa Ionescu, fiind tratat de cancer pulmonar. Un comunicat al spitalului preciza că starea lui Ion Iliescu s-a deteriorat cu instalarea disfuncției la multiple organe.
„Cine-a stat cinci ani la ruși, nu poate gândi ca Bush”
Născut pe 3 martie 1930, Ion Iliescu a debutat încă din tinerețe în politică, în cadrul Partidului Comunist Român. A studiat la Moscova, lucru care avea să fie amintit insistent ulterior de către opozanții săi politici prin sloganul „cine-a stat cinci ani la ruși, nu poate gândi ca Bush”.
Un activist apreciat al PCR, Ion Iliescu a fost prim-secretar al Uniunii tineretului comunist, UTC, membru în Comitetul central al PCR şi în Marea Adunarea Naţională și apoi ministru. Ulterior, a fost exclus din viaţa politică, nefiind de acord cu unele decizii luate în forumul central de partid. Această excludere i-a creat o imagine de dizident.
Ion Iliescu nu s-a delimitat însă de Partidul Comunist Român. Este celebră afirmația sa, atunci când a reapărut în zilele Revoluției, că Nicolae Ceaușescu ar fi „întinat nobilele idealuri ale comunismului”.
Acuzat de crime împotriva umanității în Dosarul Revoluției
În seara zilei de 22 decembrie 1989, la Televiziunea Română, Ion Iliescu a transmis comunicatul Consiliului Frontului Salvării Naţionale, noul organism provizoriu al puterii de stat, întemeiat cu scopul declarat al „instaurării democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român”, al restaurării pluralismului politic şi a separării puterilor în stat, organizarea de alegeri libere. 5 zile mai târziu, Iliescu era ales preşedinte al CFSN.
Primele zile ale Revoluției sunt marcate de o serie de controverse, de la violențele soldate cu sute de morți și psihoza teroriștilor, după ce Nicolae Ceaușescu pierduse puterea și fusese arestat, la executarea sumară, după un proces-simulacru, a cuplului Ceaușescu. Ion Iliescu a fost inculpat pentru crime împotriva umanității în Dosarul Revoluției, care însă nu a fost dus până la capăt nici măcar după 35 de ani.
Mineriada din iunie 1990 și noi acuzații de infracțiuni contra umanității
În februarie 1990, Ion Iliescu a transformat Frontul Salvării Naționale în partid, deși promisese că nu va face acest lucru. În perioada până la alegeri au fost adoptate importante decrete-legi care să asigure funcționarea instituțională a României. Deţinând toate pârghiile puterii în stat, Ion Iliescu a obţinut o victorie zdrobitoare la alegerile prezidenţiale din 20 mai 1990, 85,07% din totalul voturilor valabil exprimate.
Campania electorală şi primele momente ale noului mandat au fost puternic marcate de protestele pro-democrație cunoscute sub numele de fenomenul Piața Universității și de Mineriada din 13-15 iunie 1990.
Ion Iliescu a fost acuzat că a ordonat aducerea minerilor în București și, de altfel, avea să le mulțumească public acestora. Nici Dosarul Mineriadei, în care Ion Iliescu a fost, de asemenea, trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității, nu a fost finalizat.
Președintele României cu trei mandate
Mandatul de preşedinte al României a fost validat la 18 iunie 1990, moment din care, conform legii, nu mai avea dreptul să facă parte dintr-un partid politic. În acest context, în funcţia de lider al FSN a fost ales Petre Roman, prim-ministru al României.
În primul mandat a fost creat cadrul legislativ necesar funcționării statului și a fost adoptată Constituția României prin care statul român își asuma valorile democrației. În septembrie 1991 are loc o nouă mineriadă care provoacă o criză politică de proporții ce duce la căderea guvernului Roman, Theodor Stolojan fiind numit prim ministru.
În septembrie 1992, au loc primele alegeri prezidențiale și parlamentare , conform noii legi fundamentale. Iliescu îl învinge pe contracandidatul său Emil Constantinescu. În acest mandat a fost semnat Acordul de asociere la UE. Ion Iliescu şi Emil Constantinescu s-au confruntat din nou în turul al doilea de scrutin al alegerilor prezidenţiale din 1996, în care Ion Iliescu a candidat în ciuda faptului că opoziția susținea că nu avea dreptul, întrucât fusese deja președinte pentru un maxim de două mandate, cât permite Constituția României. Ion Iliescu și susținătorii săi au afirmat însă că primul mandat, de doi ani, nu trebuie luat în considerare, întrucât a precedat adoptarea Constituției care interzice mai mult de două mandate.
Pe fondul unei stări generale de nemulţumire în rândul populaţiei, PDSR, desprins din FSN, a pierdut alegerile parlamentare în faţa Convenției Democratice Române, CDR, iar Iliescu a obţinut doar 45,6% în turul doi, insuficient pentru a-şi asigura un nou mandat. În ciuda eşecului, Iliescu este ales preşedinte al PDSR la Conferinţa din ianuarie 1997 și din poziţia de senator își asumă rolul de lider al opoziţiei.
La prezidențialele din 2000 a candidat din nou și pe fondul nemulțumirilor acumulate în cei 4 ani de guvernare CDR , PDSR s-a clasat pe primul loc, iar Ion Iliescu a intrat în turul al doilea al prezidențialelor cu liderul extremist Corneliu Vadim Tudor pe care l-a învins, redevenind președintele României. În perioada celui de-al doilea mandat declarat constituţional-legal, s-a efectuat revizuirea Constituţiei în conformitate cu normele de aderare la UE, România a devenit membru al NATO şi au fost închise capitolele de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană.
