Donează
Raporturile Uniunii Europene cu Mali ar putea fi grav afectate dacă junta militară la putere la Bamako va apela la serviciile companiei ruseşti de mecenari Wagner – a avertizat şeful diplomaţiei comunitare, Josep Borrell. Avertismentul survine după ce s-au înmulţit sursele diplomatice şi militare care afirmă că autorităţile maliene sunt pe cale de a angaja mercenari ruşi pentru a-i antrena pe militarii lor şi pentru a-i proteja pe oficiailii juntei.
Săptămâna trecută, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, pretindea că nu se poartă negocieri privind desfăşurarea unor trupe ruseşti în Mali şi că niciun reprezentant al armatei ruse nu se află în statul african. În ajun, ministrul francez al Apărării, Jean-Yves Le Drian, avertizase că Parisul îşi va retrage trupele din Mali dacă junta apelează la mercenarii ruşi. Colega sa de la Apărare, Florence Parly, a apreciat că un astfel de acord ar fi extrem de îngrijorător.
În iunie, Le Drian afirma că Rusia a capturat puterea în Republica Centrafricană, prin intermediul mercenarilor Wagner. Parisul și-a înghețat ajutorul financiar pentru fosta sa colonie din centrul Africii și a suspendat cooperarea militară cu regimul de la Bangui, pe care-l consideră complicele unei campanii antifranceze teleghidate de ruși. Forțele franceze au intervenit, între 2013 și 2016, în Africa Centrală, pentru a pune capăt violențelor intertribale. Cu o populație de 4,5 milioane de locuitori și clasată printre cele mai sărace state din lume, Republica Centrafricană are resurse însemnate de diamant și aur, foarte tentante, spun analiștii, pentru favoriții Kremlinului.
Guvernul centrafrican a acordat permise de exploatare minieră unor societăți ruse controlate de oligarhul Evgheni Prigojin, un apropiat al președintelui Vladimir Putin, considerat principalul finanţator al armatei Wagner. Calificaţi, frecvent, drept mercenarii Kremlinului, combatanţii din organizaţia Wagner au fost prima oară semnalaţi în 2014, alături de separatiştii pro-ruşi din estul Ucrainei. Au apărut, un an mai târziu, în Siria, ca apărători ai regimului Başar al-Assad, iar prezenţa lor a fost ulterior semnalată în Libia, Sudan, Mozambic sau Venezuela.
