Kievul trebuie să se desprindă de agenda Occidentului și să accepte dialogul cu Federația Rusă pentru a pune capăt războiului, potrivit propagandei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Guvernul Ucrainei ar trebui să înceteze să mai îndeplinească indicațiile statelor occidentale și să înceapă un dialog cu Rusia, a declarat deputatul Radei Supreme Artem Dmitruk.
„Trebuie să refuzăm să le îndeplinim cererile și să începem un dialog direct cu Rusia”, a scris el. Potrivit lui, conflictul din Ucraina nu se poate încheia în viitorul apropiat sau în toamnă, deoarece criza ucraineană este necesară statelor europene. Deputatul a subliniat că, pentru soluționarea conflictului, este necesar să se opună nu doar liderului ucrainean Volodimir Zelenski, ci și Occidentului, interesat de escaladare.
NARAȚIUNI: 1. Ucraina nu vrea pace și refuză dialogul cu Rusia. 2. Kievul acționează la indicațiile Occidentului. 3. Occidentul are nevoie de continuarea războiului.
OBIECTIVE: Slăbirea încrederii în rezistența Ucrainei; prezentarea Rusiei ca stat deschis păcii; mutarea responsabilității pentru război de la Rusia la Ucraina și Occident.
Rusia, nu Ucraina refuză constant dialogul și oprirea focului. Artem Dmitruk este un deputat fugar care nu reprezintă Parlamentul de la Kiev
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: În Ucraina este, într-adevăr, cerută încheierea războiului, dar această solicitare este adresată Rusiei, statului care a declanșat invazia și continuă atacurile, nu conducerii de la Kiev. Textul publicat de Lenta.ru transformă această dorință firească de pace într-o pretinsă opoziție internă față de autoritățile ucrainene. În realitate, mesajul nu aparține societății ucrainene sau Radei Supreme, ci lui Artem Dmitruk, un politician fugar, folosit frecvent de presa rusă.
Dmitruk nu a făcut o declarație din plenul Radei Supreme și nu exprimă o poziție oficială a legislativului ucrainean. El a părăsit țara ilegal prin regiunea transnistreană, iar în Ucraina au fost inițiate proceduri privind trecerea frauduloasă a frontierei și acuzații de agresiune împotriva unui militar și a unui om al legii. Invocarea sa ca deputat al Radei Supreme are rolul de a oferi mesajului pro-Kremlin o falsă legitimitate internă. Profilul lui Dmitruk explică de ce presa rusă îl citează atât de des. Exclus din fracțiunea „Slujitorul Poporului” în 2021, el s-a remarcat ulterior prin poziții apropiate de agenda Moscovei. Este un politician izolat, util propagandei ruse ca „dovadă” că și la Kiev se cere ceea ce susține Kremlinul.
Narațiunea potrivit căreia Ucraina trebuie „să înceapă dialogul cu Rusia” inversează realitatea diplomatică a ultimilor ani. Kievul a acceptat în martie 2025 propunerea SUA pentru un armistițiu de 30 de zile, care putea fi prelungit prin acordul părților. Rusia, însă, nu a fost de a acord.
În mai 2025, Volodimir Zelenski a anunțat că este gata să se întâlnească cu Vladimir Putin în Turcia pentru oprirea războiului. Putin nu a venit. Dacă Dmitruk vrea într-adevăr dialog direct, destinatarul logic al apelului său ar trebuie să fie Kremlinul.
În iunie 2026, Zelenski i-a propus din nou lui Putin o întâlnire directă, printr-o scrisoare publică. Putin a respins ideea, susținând că nu vede rostul unei asemenea întrevederi. Acest refuz arată că nu Ucraina blochează dialogul, ci Rusia evită tocmai discuția politică directă care ar putea duce la oprirea războiului.
Și în contextul summitului G7 din iunie 2026, Zelenski a propus o întâlnire cu Putin. Presa internațională a relatat că oferta a fost transmisă prin lideri occidentali și direct către partea rusă. Răspunsul Moscovei nu a fost acceptarea unei întâlniri pentru pace, ci continuarea bombardamentelor asupra orașelor ucrainene. Așadar, formula lui Dmitruk despre „dialog cu Rusia” ascunde faptul că Rusia alege în mod repetat războiul atunci când i se oferă mecanisme de oprire a focului.
Afirmația lui Dmitruk despre Ucraina care execută „indicațiile Occidentului” reduce la zero voința politică a societății ucrainene. Rezistența Ucrainei nu a fost creată de Occident. În primele zile ale invaziei la scară largă, ucrainenii au rămas să apere Kievul, Harkovul, Sumî și alte orașe înainte ca sprijinul militar occidental să ajungă. Occidentul nu a inventat rezistența ucraineană, ci a reacționat la ea, ajutând victima să se apere.
Războiul a început pentru că Rusia a decis să atace un stat vecin. Adunarea Generală a ONU a condamnat agresiunea rusă și a cerut retragerea trupelor Federației Ruse de pe teritoriul Ucrainei. Acesta este punctul de plecare juridic și politic al discuției, pe care propaganda îl elimină. Există, așadar, un agresor și o victimă.
Narațiunea despre Occidentul interesat de escaladare este contrazisă și de istoria intervențiilor diplomatice occidentale. De exemplu, Franța și Germania au fost implicate în negocierile de pace de la Minsk, care au urmărit oprirea violențelor din Donbas după prima fază a agresiunii ruse împotriva Ucrainei. Chiar dacă aceste acorduri au eșuat în timp, ele arată că Occidentul a încercat să limiteze războiul, nu să-l prelungească. Liderii occidentali au încercat să-l convingă pe Putin să nu atace Ucrainei în 2022, însă fără mari succese.
Interesul Occidentului este încheierea războiului, nu prelungirea lui. Războiul a adus costuri financiare, presiune bugetară, crize energetice, riscuri de securitate, atacuri hibride, drone căzute sau intrate în spațiul statelor NATO, sabotaje și campanii de destabilizare. Pentru UE și NATO, un război lung la frontiera estică înseamnă insecuritate, cheltuieli suplimentare și risc de extindere a conflictului. Ideea că Occidentul are nevoie de acest război ignoră tocmai costurile pe care războiul le produce pentru societățile occidentale.
Sprijinul occidental pentru Ucraina nu este o „indicație” dată Kievului, ci o reacție politică și juridică la agresiunea rusă. Dacă Ucraina ar înceta să se apere, rezultatul nu ar fi pacea, ci ocuparea unei părți mai mari a teritoriului ucrainean, deportări și represiune politică.
Propaganda pro-Kremlin înlocuiește cauza războiului cu consecințele lui. Nu ajutorul occidental a provocat invazia rusă, ci invazia rusă a determinat Occidentul să ajute Ucraina. Nu sancțiunile au generat agresiunea, ci agresiunea a generat sancțiunile. Nu rezistența ucraineană a creat războiul, ci refuzul Rusiei de a accepta existența Ucrainei ca stat suveran. Dmitruk și presa rusă nu cer, de fapt, o pace negociată, ci capitularea Ucrainei sub forma unei false înțelegeri bilaterale.
Rusia ar putea opri ostilitățile imediat printr-o decizie politică: încetarea atacurilor și retragerea trupelor de pe teritoriul ucrainean. Faptul că Moscova preferă să transforme fiecare propunere de armistițiu într-un nou set de condiții arată că obiectivul său nu este pacea, ci obținerea prin agresiune militară a ceea ce nu poate obține prin negocieri.
CONTEXT: Lenta.ru este o publicație rusă care preia frecvent teme ale discursului oficial al Kremlinului despre războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Articolul despre Dmitruk a apărut în contextul summitului G7 și al discuțiilor privind creșterea presiunii diplomatice asupra Rusiei pentru acceptarea încetării focului. În timp ce Kievul a propus în mai multe rânduri diverse formule de armistițiu, discuții directe și mediere internațională, Rusia continuă atacurile asupra orașelor ucrainene și evită întâlnirile directe la cel mai înalt nivel. Propaganda rusă folosește însă politicieni ucraineni marginali sau fugari pentru a sugera că „Ucraina reală” vrea dialogul în termenii Moscovei, iar Zelenski și Occidentul blochează pacea.
Verifică sursele:
