Ministerul armean al Apărării a anunțat că grăniceri ruși au fost defășurați în regiunea Tavush, din nord-estul țării, la frontiera cu Azerbaidjanul. Anunțul survine după ce, săptămâna trecută, șeful guvernului de la Erevan, Nikol Pașinian, solicitase sprijinul Moscovei pentru a stabiliza situația din regiune, unde au loc frecvent schimburi de focuri între soldații armeni și cei azeri, soldate cu morți de ambele părți.
Luna trecută, Azerbaidjanul a anunțat că a predat autorităților de la Erevan 15 militari armeni, luați prizonieri în cursul luptelor de anul trecut pentru enclava Nagorno-Karabah. Potrivit ministerului azer de Externe, eliberarea militarilor a fost mediată de Rusia și precedată de livrarea către Baku a unor hărți pe care apar câmpurile de mine plantate de armeni în zona disputată. 92.000 de mine anti-tanc și anti-personal ar exista, spun azerii, doar în regiunile Fizuli și Zangilan, iar după încetarea focului șapte soldați azeri și 18 civili au fost uciși în exploziile acestora și peste o sută răniți.
Acordul mediat de ruși este al doilea de acest tip, după cel negociat de diplomați din Statele Unite și Uniunea Europeană și de premierul celeilalte republici ex-sovietice din sudul Caucazului, georgianul Irakli Garibașvili. În mai președintele azer, Ilham Aliev, declara că țara sa e gata să negocieze cu Armenia vecină, iar premierul Pașinian aprecia că există șanse pentru un acord privind delimitarea frontierei comune.
Analiștii spun că Pașinian a câștigat un plus de legitimitate pentru a negocia cu azerii, după ce, pe 20 iunie, formațiunea sa și-a adjudecat majoritatea în noul Parlament la alegerile legislative anticipate. Deşi acuzat, atât de opoziţie, cât şi de şefii armatei, că e responsabil pentru dezastrul de pe front, Paşinian a sperat să rămână la putere în urma alegerilor. Fost jurnalist, închis timp de doi ani din motive politice, el a preluat şefia guvernului în 2018, după un val de proteste paşnice, cu promisiunea că va îndepărta aşa-zisele elite corupte, dar popularitatea sa părea erodată de războiul soldat cu circa şase mii de morţi şi cu cedarea unor teritorii importante către Azerbaidjan.
Erevanul controlează, de facto, graţie separatiştilor armeni, o parte din regiunea Nagorno-Karabah, dar a pierdut, în conflictul din 2020, oraşul-simbol Şuşa, precum şi zone azere din jurul Karabahului. Această înfrângere a fost percepută de armeni drept o umilinţă naţională, iar armata a cerut plecarea premierului, în timp ce acesta a afirmat că e victima unei tentative de puci. Rusia, protectoarea tradițională a Armeniei, şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu tensiunile politice în creştere la Erevan, iar Turcia, dușmanul istoric al armenilor și aliatul azerilor, a „condamnat cu fermitate" tentativa de puci. Sângerosul conflict azero-armean datează încă din ultimii ani 80, din epoca sovietică, şi a fost considerat un preludiu al destrămării URSS şi sfârşitul mitului despre armonia dintre etniile înglobate forţat în imperiul roşu.
