Turcia s-a declarat, vineri, decepționată de concluziile summitului european de la Bruxelles, care critică regimul islamo-conservator de la Ankara pentru încălcarea principiilor statului de drept. Diplomația turcă a calificat diagnoza occidentală drept foarte departe de realitate și a afirmat că Ankara a făcut tot ce depinde de ea pentru a atenua tensiunile și a relansa dialogul și coooperarea cu Uniunea Europeană. Joi, șefii de stat și de guvern ai Celor 27 și-au exprimat preocuparea față de atingerea adusă drepturilor fundamentale ale omului într-o Turcie despre care mass-media internaționale scriu că, sub președinția lui Recep Tayyip Erdogan, e în plină derivă autoritară. Turcia a solicitat admiterea în Uniune în 1987 și a primit statutul de candidat în 1999. Raporturile dintre Bruxelles și Ankara s-au degradat grav din 2016, când Erdogan a dezlănțuit o represiune nemiloasă contra tuturor contestatarilor săi, în urma unei tentative eșuate de puci. Luna trecută, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat, din nou, Turcia, în două dosare diferite, pentru violarea libertăţii de expresie a unei jurnaliste şi a unei parlamentare. Comentatoare politică şi prezentatoarea a jurnalului de la postul IMC-TV, Banu Güven s-a adresat CEDO după ce canalul a fost închis în direct de autorităţi, pe fondul stării de urgenţă institută după puciul ratat din iulie 2016 contra regimului islamo-conservator. Interdicţia temporară ca IMC-TV să emită a întârziat difuzarea unor materiale jurnalistice privind suspiciunile de corupţie care-i vizau pe patru foşti miniştri. În celălalt caz, Ankara a fost condamnată după ce, tot în 2016, deputatei din partidul prokurd HDP Filiz Kerestecioglu Demir i-a fost ridicată imunitatea parlamentară, în cadrul unei reforme constituţionale. Ea e urmărită penal fiindcă a participat la o reuniune politică unde, potrivit poliţiei turce, s-ar fi scandat sloganuri provocatoare. Turcia este frecvent condamnată de CEDO pentru violarea drepturilor omului, mai ales după represiunea care a urmat tentativei de lovitură de stat de acum cinci ani şi care a inclus numeroase concedieri din armată, justiţie sau mass-media. Numai luna trecută, judecătorii Curţii cu sediul la Strasbourg au sancţionat încarcerarea celebrului jurnalist şi scriitor Ahmet Altan, acuzat, fără probe convingătoare, de implicare în puciul ratat. Ei constată, în acest dosar, violarea dispoziţiilor Convenţiei europene a drepturilor omului. Într-o sentinţă similară, CEDO condamnă Ankara şi pentru încarcerarea a jurnalistului de opoziţie Murat Aksoy, despre care spune că nu există probe că ar fi comis fapte penale. Ahmet Altan, 71 de ani, a fost condamnat la închisoare pe viaţă în 2018, sentinţă modificată ulterior în zece ani şi jumătate de detenţie. CEDO, definită, frecvent, drept braţul judiciar al Consiliului Europei, a condamnat Ankara să le plătească despăgubiri băneşti celor patru reclamanţi din aceste dosare. Deciziile intervin după controversata vizită a în Turcia a preşedintelui Curţii, Roberto Spano, care, în septembrie 2020, a devenit doctor honoris causa al Universităţii din Istanbul, ceea ce a suscitat critici vehemente din partea miilor de intelectuali concediaţi de regim tot sub acuzaţia de participare la puci. Tot în mai, organizaţii civice pentru apărarea presei au cerut autorităţilor de la Ankara să cerceteze afirmaţiile explozive ale unui naş mafiot privind asasinarea la comandă a unor jurnalişti în anii 1990. De trei săptămâni, scriau agenţiile de presă, Turcia trăieşte în ritmul postărilor video de pe YouTube ale lui Sedat Peker, un interlop refugiat în străinătate, care-i acuză de crime şi de corupţie pe membri ai guvernului şi ai partidului AKP, aflat la putere. În cea mai recentă postare, Peker afirma că fostul ministru de Interne, Mehmet Agar, a fost şeful a ceea ce el numeşte "statul profund " din Turcia, o structură fantomă care ar reuni politicieni, agenţi de informaţii, mafioţi şi grupări extremiste. Agar, pretinde Peker, a fost implicat în asasinarea, în 1993, a jurnalistului de investigaţii Ugur Mumcu. Reporterul, care lucra pentru cotidianul Cumhuriyet, a murit în explozia maşinii sale, la Ankara, iar vinovaţii n-au fost găsiţi niciodată. Peker a acuzat şi un înalt reponsabil al serviciilor de informaţii (MIT), locotenent-colonelul Korkut Eken, că a ordonat moartea jurnalistului cipriot turc Kutlu Adali, de la ziarul de stânga Yeni Düzen din Nicosia, ucis cu gloanţe în faţa casei sale, în 1996. Nici în acest caz n-au fost descoperiţi ucigaşii. Reprezentantul în Turcia al celebrei organizaţii Reporteri fără frontiere (RSF), Erol Onderoglu, a solicitat autorităţilor să ancheteze aceste asasinate, despre care spune că, în epocă, au fost ascunse sub preş. El adaugă că dubiile privind legitimitatea sau autoritatea morală a lui Peker nu justifică inacţiunea şi tăcerea autorităţilor şi nici impunitatea asasinilor. Şi Sindicatul jurnaliştilor turci a cerut anchetarea celor două crime. Anterior un jurnalist de la agenţia de presă de stat Anadolu a fost concediat după ce i-a pus o întrebare stânjenitoare despre acuzaţiile lansate de Peker temutului ministru de Interne în exerciţiu Süleyman Soylu, un dintre oamenii cei mai puternici ai regimului condus de preşedintele Erdogan. Naşul mafiot spune că ministrul e cel care l-a protejat şi i-a permis să fugă din Turcia, anul trecut, înainte de a fi arestat din nou. Şi fostul premier Binali Yildirim, un alt fidel al lui Erdogan, e acuzat că a girat un amplu trafic de droguri între Venezuela şi Turcia. Peker, 50 de ani, a făcut închisoare în mai multe rânduri, pentru infracţiuni care merg de la fraudă la conducerea unei organizaţii criminale.
