În 2024, 68% din populația Uniunii Europene deținea o locuință, în timp ce restul de 32% locuia în reședințe închiriate, potrivit Eurostat. Cele mai mari ponderi ale proprietății au fost observate în România (94% din populație locuia într-o locuință proprietate personală), Slovacia (93%), Ungaria (92%) și Croația (91%). Deținerea unei locuințe era mai frecventă în toate țările UE, cu excepția Germaniei, unde 53% din populație locuia cu chirie. Germania era urmată de Austria (46% chiriași) și Danemarca (39%).
Distribuția casă vs. apartament
Puțin peste jumătate din populația UE locuiește într-o casă, iar distribuția populației în funcție de tipul de locuință (casă, apartament sau altul) diferă între țările UE. De asemenea, variază în funcție de localitate și proximitatea față de un centru urban mare.
În România, 63% din populație locuiește într-o casă, 36,8% într-un apartament, iar 0,2 procente în alt tip de locuință. În UE, în 2024, 51% din populație locuia într-o casă, în timp ce 48% locuia într-un apartament (iar 1% locuia în alte spații de cazare, cum ar fi case plutitoare și furgonete). Casele sunt cele mai frecvente în două treimi din țările UE. Irlanda (90%) a înregistrat cea mai mare pondere a populației care locuia într-o casă, urmată de Olanda și Belgia (ambele 77%), precum și de Croația (76%). Cele mai mari ponderi pentru apartamente au fost observate în Spania (65%), Letonia (64%) și Malta (63%).
Dimensiunea locuințelor
Dimensiunea locuințelor poate fi măsurată prin numărul mediu de camere pe persoană. În 2024, în UE existau în medie 1,7 camere pe persoană. Printre țările UE, cel mai mare număr a fost înregistrat în Malta (2,2 camere pe persoană), urmată de Belgia, Luxemburg și Țările de Jos (2,1 camere). La celălalt capăt al topului s-au situat Slovacia și România (ambele cu 1,1 camere), și Polonia și Letonia (ambele cu 1,2 camere în medie pe persoană).
Numărul de persoane pe gospodărie
Un indicator conex este numărul de persoane pe gospodărie. În 2024, în UE existau în medie 2,3 persoane pe gospodărie. În rândul țărilor UE, acest număr a variat de la 3,1 persoane în Slovacia, 2,9 în Polonia, 2,7 în Croația și Irlanda până la 2,0 persoane în Germania, Danemarca și Suedia și 1,9 persoane în Finlanda și Lituania. În România, numărul mediu al ocupanților unei locuințe este 2,5.
Calitatea locuințelor
Calitatea locuințelor poate fi măsurată în mai multe moduri. O modalitate este dacă oamenii locuiesc într-o locuință supraaglomerată. În UE, în 2024, 17% din populație locuia într-o astfel de locuință, o pondere care a scăzut de la 19% în 2010. În 2024, cele mai mari rate de supraaglomerare au fost observate în România (41%), Letonia (39%) și Bulgaria (34%), iar cele mai mici în Cipru (2%), Malta (4%) și Țările de Jos (5%).
Opusul unei locuințe supraaglomerate este o locuință subocupată, ceea ce înseamnă că este considerată prea mare pentru nevoile gospodăriei care locuiește în ea. Cauza clasică a subocupării este reprezentată de persoanele în vârstă sau de cuplurile care rămân în locuința lor după ce copiii lor au crescut și au plecat. În UE, în 2024, o treime din populație (33%) locuia într-o locuință subocupată, o pondere care a fost destul de stabilă din 2010. În 2024, cele mai mari ponderi ale locuințelor subocupate au fost înregistrate în Cipru (70%), Irlanda (67%) și Malta (64%), iar cele mai mici în România (7%), Letonia (10%) și Grecia (13%).
Nivelul adecvat de încălzire
Nu doar numărul de persoane care locuiesc într-o locuință influențează calitatea vieții, ci și calitatea locuinței, cum ar fi capacitatea de a menține locuința la un nivel adecvat de încălzire. În UE, în 2024, 9% din populație nu avea capacitatea de a menține locuința la un nivel adecvat de încălzire. Cele mai mari ponderi au fost observate în Bulgaria și Grecia (ambele 19%), urmate de Lituania și Spania (ambele 18%), în timp ce Finlanda, Slovenia și Polonia (toate sub 3%) au avut cele mai mici ponderi. În românia, procentul era de 10,8%.
Evoluția prețurilor locuințelor și a chiriilor
Între 2010 și 2024, prețurile locuințelor au crescut cu 53% în UE. Creșteri au existat în toate țările membre, cu excepția Italiei și Ciprului. Cele mai mari creșteri au fost observate în Ungaria (+231%), Estonia (+228%) și Lituania (+179%). În România, creșterea a fost de 36%.
A existat o creștere constantă și a chiriilor în UE între 2010 și 2024 – 25% în total, pe întreaga perioadă. S-a înregistrat o creștere în toate țările UE, cu excepția Greciei (-16%). Cele mai mari creșteri au fost înregistrate în Estonia (+208%), Lituania (+177%), Irlanda (+108%) și Ungaria (+107%). În România, chiriile au crescut cu aproximativ 50 de procente.
Aceste creșteri se datorează și inflației, cre între 2010 și 2024, în UE, a fost de 39%. În această perioadă, a existat inflație în toate țările UE. Cele mai mari valori au fost înregistrate în Ungaria (86%), Estonia (76%) și România (71%). La celălalt capăt al intervalului s-au situat Grecia (20%), Cipru (23%) și Irlanda (24%).
Costurile cu locuința
Costurile locuințelor (inclusiv apa, electricitatea, gazele și alți combustibili) în comparație cu media UE diferă semnificativ între țările UE. Cele mai mari costuri ale locuințelor în 2024, comparativ cu media UE, au fost constatate în Irlanda (87% peste media UE), Danemarca (86% peste) și Luxemburg (78% peste). Cele mai mici, în schimb, au fost observate în Bulgaria (38% sub media UE), Croația (44% sub) și Polonia (49% sub). În România, aceste costuri se situau îmn 2024, la 52% din nivelul UE, față de 43% în 2010.
