Uniunea Europeană este îngrijorată de numărul tot mai mare de cereri de azil de la solicitanți care, în principiu, nu sunt eligibili pentru protecție internațională, cum ar fi cetățenii din India, Bangladesh, Maroc, Egipt sau Peru. Cererile de azil includ și cetățeni din țări considerate candidați oficiali pentru a adera la bloc, precum Turcia, Albania, Macedonia de Nord sau Moldova.
Comisia Europeană estimează că numărul cererilor de azil s-a apropiat de 1 milion până la sfârșitul anului 2022, cel mai ridicat nivel din 2016. În același timp, trecerile ilegale ale frontierei s-au triplat de la an la an, până la la peste 300.000.
Creșterea cererilor de azil și a trecerilor de frontieră va fi subiectul central al unui summit extraordinar al UE programat pentru 9 și 10 februarie, ocazie care va readuce politica de migrație pe primul loc. Președintele Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen le-a scris liderilor UE pentru a le cere să colaboreze pentru a consolida controalele la frontierele externe ale UE, împreună cu procedurile de returnare.
”Avem de trei ori mai multe cereri de azil decât sosiri ilegale și acestea suprasolicită capacitățile de primire”.(...) ”Multe dintre acestea nu au nevoie de protecție internațională”, a declarat Ylva Johansson, comisarul european pentru afaceri interne, la o reuniune informală a miniștrilor de interne care a avut loc la Stockholm.
Johansson a spus că peste 60% dintre aceste cereri se vor încheia cu o decizie ”negativă”, adică o respingere a azilului și un ordin de părăsire a teritoriului UE. Rata returnărilor în țările de tranzit sau de origine este de circa 21% și se urmărește creașterea ei cât mai curând posibil, responsabilii luând în calcul inclusiv aplicarea unor măsuri restrictive în ce privește țările din afara UE care refuză să coopereze în privința readmisiilor.
”Returnările efective sunt unul dintre cele mai eficiente stimulente pentru a preveni sosirea celor care nu au nevoie de protecție internațională”, a spus Johansson.
Conceptul de ”țară de origine sigură”, adică cea în care principiile democratice, statul de drept și drepturile omului sunt suficient garantate pentru a preveni pedepse disproportionate, rămâne controversat și a fost contestat de organizațiile societății civile, care susțin că persecuția poate încă avea loc și într-o țară democratică, pașnică.
