NOVAYA GAZETA: ”Boala oglinzii” și legea rusească

NOVAYA GAZETA: ”Boala oglinzii” și legea rusească
© EPA-EFE/MAXIM SHIPENKOV   |   Logo of Russia's state-controlled broadcaster RT on a car in Moscow, Russia, 15 November 2017. The State Duma adopted on 15 November 2017 in the 3rd (final) reading the draft introducing criteria for designating media outlets in Russia as foreign agents as a response after T and R Productions, LLC (T and R), a Washington, D.C., corporation, had registered with the U.S. Justice Department as an agent for ANO TV-Novosti, the Russian government entity responsible for the worldwide broadcasts of the RT Network (RT) following the pressure of US officials.

Alexander Panov scrie în Novaya Gazeta cum activează „agentul străin” RT în SUA și ce reprezintă FARA, cu care sunt speriați cetățenii ruși

Acum 30 de ani, pe 27 august 1991, primul președinte al Federației Ruse, Boris Elțîn, a semnat un decret ce permitea deschiderea la Moscova a postului Radio Europa Liberă, încă o consecință a victoriei asupra GKCP și a „vântului schimbării”. Acum, însă, jurnaliștilor nu le mai arde de jubilee - Radio Libertatea (Svoboda), calificat pe timpul celui de-al doilea președinte al Rusiei, Vladimir Putin, drept „agent străin”, a fost nevoit recent să-și trimită în alte țări o parte din angajații serviciului de limbă rusă, conturile bancare i-au fost blocate până când publicația va plăti aproximativ 67 de mii de dolari din suma totală de 2,4 milioane, amendă pentru nerespectarea legii. Radio Libertatea este constrâns să plece din Rusia. 

[...]

Reprezentanții Radio Free Europe au declarat că serviciul rus de reglementare a mass-media (Roscomnadzor), până în luna mai a.c. a amendat RFE-RL mai mult de 500 de ori pentru nerespectarea legislației privind „agenții străini”. Legea cere ca publicația să afișeze un anunț din 24 de cuvinte, inclusiv pe rețelele sociale, în care să spună că difuzând informația acționează ca un „agent străin”.

”Care-i, în acest caz, treaba” cu RT (fosta Russia Today)? Administrația Biden ar fi putut adopta măsuri similare față de mass-media rusă, RT și Sputnik, a spus pentru NYT Jamie Fly, fostul director al Radio Europa Liberă/Radio Libertatea, demis de administrația Trump.

Legea privind mijloacele de informare în masă - „agenți străini” a fost votată în 2017, în calitate de „măsură simetrică” (în oglindă), la câteva zile după ce companiile americane – organizatorii emisiei RT-America-T&R Productions LLC (T&R) și Reston Translator LLC s-au declarat „agenți străini”, conform legii americane privind înregistrarea agenților străini (Foreign Agents Registration Act, FARA din 1938). Filiala RT trebuie să prezinte informația deplină despre companie (inclusiv despre angajați), să-și descrie activitatea, forma de proprietate, să prezinte informații despre clientul străin în al cărui interes acționează, mijloacele financiare primite (inclusiv cum au fost cheltuite, cu indicarea destinatarului) și materialele informaționale difuzate. Pe toate materialele informaționale RT, trebuie să fie indicat, la loc vizibil, că sunt difuzate în interesul unui client străin. În ultimii 50 de ani au fost înregistrate doar 7 cazuri de urmărire penală conform legii privind agenții străini, iar persoanele care „conștient sau involuntar” au încălcat FARA, riscă o amendă de 10 mii de dolari sau închisoare de până la 5 ani.

Pe 29 noiembrie 2017, corespondenților postului de televiziune RT le-au fost retrase acreditările pentru Congresul SUA - compania care deservea filiala americană RT a fost înregistrată drept „agent străin” în SUA.

[...]

După atribuirea statutului de „agent străin”, RT a continuat să emită în SUA, în rețelele de cablu și satelit, la fel și pe internet. Pe lângă programul în limba engleză, la RT America se pot urmări canale în arabă și spaniolă și RT Documentary. Programele RT sunt accesibile în pachetele companiilor provider mari Dish Network, DIRECTV și ROKU, precum și ale companiilor care retransmit programe în limba rusă - Kartina TV și eTVnet. Nouă platforme de internet, nouă rețele de cablu și satelit, sateliții Galaxy și Intelsat, care retransmit programe în calitate înaltă HD. Pe pagina sa televiziunea RT anunță că poate fi privită în SUA de 85 de milioane de oameni, iar audiența pe plan mondial poate atinge 630 de milioane. Deși mass-media americane pun la îndoială veridicitatea cifrelor, spectatorii americani nu trebuie să depună vreun efort pentru a vedea programele RT.

Iar la Kremlin, se afirmă ”cu candoare”, că legea americană privind „agenții străini” ar fi „mult mai drastică” decât cea rusească, „în oglindă”. Însă, apare o întrebare, mass-media din afara Rusiei - „agenții străini”, care prezintă un punct de vedere alternativ asupra Crimeii, Donbasului, lui Navalnîi, protestelor și represiunilor din Belarus și din interiorul Rusiei - au condițiile de lucru și de emisie pe care le are RT în SUA? Comparația cu legea americană, adoptată într-un scop anume istoric – de a nu admite răspândirea în SUA a ideologiei naziste în pragul celui de-al Doilea Război Mondial,  categoric, se adresează publicului intern, neavizat.

O altă întrebare – de ce majoritatea politicienilor americani din Congres și administrație, experți media și spionaj nu califică RT drept mass-media, dar mai curând ca pe un instrument al războiului informațional global, în care „toate mijloacele sunt bune”, inclusiv tirajarea unor falsuri vădite (de felul copilului răstignit în Donbas sau al burgerilor speciali de ziua lui Putin care ar fi fost pregătiți la New-York). În raportul serviciilor de informații americane, privind intervenția Moscovei în alegerile din 2016, se afirmă că RT și Sputnik au luat „parte la o operațiune a serviciilor speciale ruse de discreditare a democrației occidentale și asigurarea victoriei lui Trump la alegeri”.

Acestea și alte exemple similare, prezentate de experți media, au stat la baza deciziei de a declara companiile care au legături cu transmisiunea RT în SUA „agenți străini”.

Odinioară, fiind în America în calitate de corespondent al postului RTVi, am surprins debutul viguros al noului canal RT, grandios din punct de vedere al promovării acestuia. Pe străzile din Washington, în cele mai vizibile locuri, pe autobuze și în metrou au apărut o mulțime de afișe publicitare, adesea cu conținut provocator, pe care, de exemplu, puteai să-i vezi alături pe Barack Obama și Osama bin Laden. Având în vedere că, practic, în fiecare săptămână pe paginile celui mai mare ziar din capitală, Washington Post, apăreau, cu titlu de reclamă, articole speciale dedicate Rusiei, numite aici „supliment” al Rosiiskaia Gazeta (la fel făceau și chinezii), penetrarea spațiului informațional de către Rusia impresiona. Sumele „plătitorilor de impozite” achitate pentru promovarea în Statele Unite a noului produs informațional rusesc, pot fi doar intuite. După cum a scris Daily Beast, din 2005 până în 2013, guvernul Rusiei a cheltuit pentru RT aproximativ două miliarde de dolari.

Pentru comparație, acum șase ani Congresul a discutat suma de 751 de milioane 436 de mii de dolari – bugetul anual cerut de Casa Alba în Congres pentru media americane din străinătate în 61 de limbi pentru un auditoriu de 215 milioane de oameni.

[...]

RT a dat timpi de antenă unor oameni care nu ar fi fost niciodată invitați la posturi „normale”, respectabile. De exemplu, Ryan Dawson, care neagă holocaustul, a fost prezentat spectatorilor RT ca un „luptător pentru drepturile omului”, iar Manuel Ochsenreiter, redactorul publicației neonaziste ZUERST!, ca „expert în Orientul Mijlociu”. Evenimentele din Crimeea și Donbas au dus la demisia zgomotoasă a unor moderatori RT, care au protestat față de prezentarea „unilaterală” a evenimentelor. Dar în ultimii ani nu a fost niciun scandal, nicio investigație nouă despre RT, postul rusesc funcționează în SUA în cadrul legal existent. Posturile americane și occidentale care emit în Federația Rusă pot doar să viseze la asemenea condiții și finanțare. De altfel, persecuția canalelor americane din Federația Rusă ar putea duce la un „răspuns în oglindă” în privința RT, dar deocamdată este devreme să vorbim despre aceasta.

Citește articolul integral în Novaya Gazeta.

Timp citire: 6 min