MEDUZA: Între big state și big tech

MEDUZA: Între big state și big tech
© EPA-EFE/ALEKSANDAR PLAVEVSKI   |   A face recognition and tracking camera is seen in Huawei headquarters's showroom in Shenzhen, Guangdong Province, China, 28 March 2019.

Maxim Trudoliubov explică în Meduza de ce nu e cazul să mizăm pe tehnologii în lupta cu dictaturile

După ce giganții IT internaționali practic s-au supus cerințelor autorităților ruse privind blocarea resurselor legate de Alexei Navalnîi, o parte a societății, care se află în opoziție față de putere, a fost dezamăgită de lipsa de capacitate a internetului și a rețelelor de socializare în lupta cu autoritarismul. Însă această speranță este construită pe o premisă falsă, că rețelele tehnologice de pe orizontală ar fi obligate să se opună verticalei puterii statale. În realitate, tehnologiile informaționale sunt utile și conservatorilor, și liberalilor, și autocraților, și luptătorilor împotriva acestora.  Autorul le recomandă cititorilor să nu mizeze pe potențialul eliberator al internetului, ci să caute alte căi de obținere a schimbărilor politice.

În țările cu regimuri autoritare, cetățenii, în mod tradițional, își leagă speranțele de internet, ceea ce este de înțeles: posibilitățile internetului par a fi o alternativă la puterea administrativă și de comandă a statului. Rețelele permit difuzarea informației, subminând eforturile propagandiștilor. Rețelele permit coordonarea inițiativelor de jos. Însă, în Rusia, statul a recuperat decalajul pe care l-a admis inițial, a însușit tehnologiile informaționale și a învățat să reziste în fața activismului de pe orizontală, cu măsuri specifice verticalei puterii.

Interesele statului

Incapacitatea autorităților, care a amuzat pe toată lumea, de a se impune în raport cu serviciile cu acoperire globală [atunci când au încercat, în zadar, să blocheze] Telegram, a rămas în trecut. Structurile de stat IT rusești au devenit, în ultimii doi-trei ani, mult mai eficiente în blocarea resurselor informaționale și  în încetinirea vitezei rețelelor sociale mari – drept exemplu a servit Twitter. Mulți se tem că următoarea țintă guvernamentală va fi YouTube.

Statul a învățat să folosească sistemul de recunoaștere facială pentru represiuni individuale împotriva activiștilor civici. Cu ajutorul unor companii private loiale, structurile de stat au construit un sistem controlabil de vot electronic la distanță, care a permis corectarea rezultatelor „alegerilor” în folosul lor. Corporațiile internaționale Apple și Google, care se părea că erau protejate de influența directă a statului rus, s-au conformat cerințelor – de exemplu au fost nevoite să elimine aplicațiile care nu le plac autorităților și să le preinstaleze pe cele care îi sunt convenabile puterii.

Profesioniștii IT neindiferenți ar putea să-și dedice o parte din timp societății și să construiască platforme care să ajute cetățenii să-și coordoneze eforturile pentru rezolvarea unor probleme stringente. De exemplu, proiectul „RosYama” (Groapa rusă), o platformă nu foarte politizată care le permitea oamenilor să influențeze autoritățile locale să repare drumurile. Însă, RosYama a fost blocată împreună cu alte site-uri din sistemul lui Alexei Navalnîi. Specialiștii IT belaruși au fost foarte activi în ajunul alegerilor de anul trecut din țară și în timpul protestelor, însă puterea a rezolvat problema, alungând tot sectorul IT din țară.

[…]

Interesul businessului

Profesoara Shoshana Zuboff de la Harvard Business School consideră că motoarele de căutare și alte aplicații au încetat demult să mai fie în serviciul celor care folosesc o rețea de socializare sau caută vreo informație în internet. Orice utilizator care folosește o aplicație sau un serviciu - de la email până la hărți de navigare, este un obiect de extracție  a „resurselor naturale”, potrivit lui Sh. Zuboff. Ea are în vedere datele despre comportamentul uman pe care companiile IT le acumulează, ca apoi să le folosească pentru fabricarea de produse adresate adevăraților clienți ai motoarelor de căutare și media de socializare, adică agențiilor de publicitate.

Google, Facebook și alte companii de acest fel mai mici își oferă serviciile gratis, dar adună date despre fiecare utilizator și după aceasta plasează reclamă adresată celor care cel mai probabil vor accesa linkurile. Creșterea acestei probabilități este o sarcină dificilă, la care lucrează matematicieni, analiști și ingineri. Conform unei cercetări, creșterea ratei de accesare (click-through rate) a linkurilor de publicitate cu 0,1% aduce motorului de căutare sute de milioane de dolari venituri suplimentare. De fapt, este vorba de predictibilitatea comportamentului oamenilor și influențarea acestuia.

Solitudinea societății

Viziunea lui Zuboff este foarte occidentală și prea dramatizată. De fapt, sectorul IT comercial, urmărindu-și interesul, le aduce cetățenilor și societăților un folos incomensurabil. Utilizatorii au nevoie de căutare, comunicare și conținut video, iar corporațiile au nevoie de utilizatori ca să-și perfecționeze algoritmii și pentru învățarea automată (machine learning). Interesul reciproc le permite corporațiilor IT să-și perfecționeze algoritmii pe un număr mare de date, iar oamenilor să facă cumpărături, să comunice unii cu alții, să asculte muzică, să privească filme.

În ceea ce privește consumul și mass-media convenționale, această uniune funcționează bine, însă când e vorba de informații de interes public și acțiuni colective, lucrurile nu sunt la fel de simple.

Totuși businessul IT și societatea sunt mai degrabă tovarăși de drum, însă nu în toate și nu tot timpul. Societatea este interesată să obțină informații independente despre poiectele politice și economice ale guvernării, despre persoanele publice, corporații (inclusiv IT). Una dintre sarcinile cele mai importante ale politicienilor independenți, ale activiștilor civici și ale intelectualilor lideri de opinie este ca astfel de informații să le fie accesibile cetățenilor. Însă după cum am putut să ne covingem în cazul Google și Apple, chiar informația de acest fel este victima conflictului dintre sectorul IT și statul autoritar. Rețelele de socializare nu își propun promovarea unui conținut anume, dar eliminarea acestuia nu este o problemă dacă pune în pericol businessul. Explicând decizia sa de a bloca „Votul inteligent”, Pavel Durov a invocat aceeași logică. Amenințările la adresa bunăstării angajaților, de asemenea, pot fi eficiente.

[…]

Marii actori din sectorul IT și statele duc un război pozițional pentru putere și influență. Businessul are de partea sa inovațiile și capacitatea de a acapara noi teritorii. De partea statelor – suveranitatea și dreptul de a reglementa afacerile din interiorul jurisdicției sale. Următoarea etapă de ”suveranizare” a internetului se va defășura în mod diferit în SUA, UE, China și Rusia, însă, acest proces este o perspectivă iminentă în următorii ani. În triunghiul „stat - societate – IT” interesele societății rămân încleștate între logicia afacerilor corporative și logica protecționistă a statului. Oamenii din Rusia în prezent sunt foarte expuși în fața statului și corporațiilor.

Societatea se poate apăra cu adevărat doar singură, prin acțiuni în sfera social-politică, nu a tehnologiilor. Este un proces îndelungat și complicat, în care deținerea tehnologiilor este doar una din condiții - necesară, dar insuficientă.

 

Citește articolul integral în Meduza.

Timp citire: 5 min