Preşedintele argentinian Javier Milei a readus în discuţie revendicarea istorică a Argentinei asupra insulelor Falkland (Malvine) şi a anunţat înăsprirea sancţiunilor pentru proiectele petroliere din jurul arhipelagului. Într-o intervenţie televizată, el a anunţat un viitor proiect de lege care va înăspri sancţiunile şi pedepsele împotriva companiilor implicate în "operaţiuni neautorizate" în jurul arhipelagului din Atlanticul de Sud, a cărui suveranitate este disputată între Buenos Aires şi Londra.
Declaraţia vine la câteva zile după ce preşedintele american Donald Trump, aliatul său ideologic, a afirmat că nu exclude o revizuire a poziţiei de neutralitate a SUA cu privire la insulele Falkland, şi în urma condamnării de către Argentina a unui proiect de exploatare petrolieră al unei companii britanice în largul arhipelagului. Javier Milei a salutat poziţia omologului său american, vorbind despre "ceva foarte puternic legat de cauza cea mai importantă şi mai sfântă pentru noi, argentinienii". Statele Unite, la fel ca majoritatea ţărilor occidentale, recunosc până în prezent că Regatul Unit administrează "de facto" aceste insule, dar nu se pronunţă asupra suveranităţii "stricto sensu". Aceasta face obiectul unei rezoluţii ONU care recunoaşte din 1965 existenţa unei dispute şi îndeamnă părţile să găsească o soluţie paşnică.
Războiul Malvinelor
Insulele Malvine (Falkland pentru britanici) sunt situate la aproximativ 500 de kilometri de coasta Argentinei, şi administrate de britanici încă din secolul 19. Argentina susține însă că acestea îi aparțin în mod legitim și le consideră un teritoriu ocupat. Confruntat cu o criză economică și o scădere puternică a popularității, şi pentru a distrage atenția opiniei publice și a alimenta sentimentul naționalist, regimul militar de la Buenos Aires a decis, pe 2 aprilie 1982, să invadeze insulele pentru a prelua controlul asupra capitalei, Port Stanley, rebotezată Puerto Argentino de Argentina. Marea Britanie, condusă de premierul Margaret Thatcher, a refuzat să accepte ocupația și a trimis o forță navală de peste 100 de nave și mii de militari pentru recuperarea teritoriului.
Conflictul a durat aproximativ zece săptămâni și s-a purtat atât pe mare, cât și pe uscat. Un moment important a fost scufundarea crucișătorului argentinian ARA General Belgrano de către submarinul britanic HMS Conqueror, eveniment care a provocat peste 300 de victime și a rămas una dintre cele mai controversate acțiuni ale războiului. Britanicii au pierdut, la rândul lor, nave importante precum HMS Sheffield, lovită de o rachetă argentiniană Exocet. În iunie 1982, forțele britanice au lansat ofensiva finală asupra pozițiilor argentiniene din jurul orașului Port Stanley. Pe 14 iunie 1982, Argentina s-a predat, iar insulele au revenit sub control britanic. Războiul s-a soldat cu aproximativ 900 de morți - circa 650 de argentinieni și 250 de britanici. În Argentina, înfrângerea a dus la prăbușirea juntei militare și la revenirea democrației, în 1983. În Regatul Unit, victoria a consolidat popularitatea guvernului Thatcher.
Pentru argentinieni, Malvinele au rămas însă un simbol național și o rană istorică deschisă. Ele continuă să bântuie politica şi sufletul Argentinei, fiind deopotrivă un totem şi un element de coeziune care depăşeşte diviziunile politice. În Constituţie, în manualele şcolare, pe picturile murale, pe abţibildurile de pe autobuze sau chiar tatuat pe piele, sloganul "Malvinas Argentinas" este omniprezent.
