Curtea Internațională de Justiție (CIJ), cea mai înaltă instanță juridică a ONU, a somat Armenia și Azerbaidjanul să pună capăt politicilor de ură rasială și să se abțină de la o nouă escaladare a tensiunilor în relația bilaterală. CIJ cere autorităților de la Baku să acorde protecție prizonierilor armeni capturați în războiul de anul trecut și să nu mai permită profanarea patrimoniului cultural armean de pe teritoriul azer, precum bisericile. Erevanul, la rândul său, trebuie să se abțină de la promovarea unui discurs al urii față de azeri.
Cele două părți au acceptat ca instanța internațională să tranșeze disputa, dar, observă analiștii, CIJ nu are niciun mijloc de a le obliga să-i respecte dispozițiile. În septembrie, Armenia a introdus o plângere împotriva Azerbaidjanului, în care acuză autorităţile de la Baku de discriminare rasială. Erevanul afirmă că discriminarea durează de decenii şi că politica de ură a statului azer faţă de armeni i-a transformat pe aceştia în victime ale masacrelor, torturii şi altor abuzuri. Plângerea mai susţine că asemenea practici au fost reluate în cursul conflictului armat de anul trecut dintre cele două republici ex-sovietice sud-caucaziene, când azerii ar fi încălcat grav Convenţia internaţională privind eliminarea oricărei forme de discriminare rasială. După încetarea ostilităţilor, Azerbaidjanul ar fi continuat să asasineze, să tortureze şi să matrateze prizonieri de război, ostatici şi alţi deţinuţi armeni. La rândul lor, autoritățile de la Baku le acuză pe cele de la Erevan că au continuat să practice așa-numita purificare etnică și după încheierea războiului.
Acesta s-a soldat cu peste şase mii de morţi şi cu o victorie categorică a azerilor. Doar oficiile de mediator ale președintelui rus, Vladimir Putin, au pus capăt luptelor. Erevanul controlează, de facto, graţie separatiştilor armeni, o parte din regiunea Nagorno-Karabah, dar a pierdut, în conflictul din 2020, oraşul-simbol Şuşa, precum şi zone azere din jurul Karabahului. Această înfrângere a fost percepută de armeni drept o umilinţă naţională. Continuat și în prezent, prin ciocniri sporadice, soldate cu victime de ambele părți, conflictul datează încă din ultimii ani 80, din epoca sovietică, şi a fost considerat un preludiu al destrămării URSS. Peste 30 de mii de oameni au fost ucişi atunci şi sute de mii s-au refugiat.
Sâmbătă, remarcă observatorii, oamenii forte ai politicii de la Erevan și Baku, premierul armean, Nikol Pașinian, și președinte azer, Ilhan Aliev, au probat o oarecare disponibilitate pentru detensionarea situației. Cu mediere rusească, Azerbaidjanul a eliberat zece militari armeni, căzuți prizonieri în cursul luptelor de luna trecută, iar Armenia a transmis hărțile cu câmpurile de mine pe care trupele sale le plantaseră pe teritoriul azer.
