Azerbaidjanul a anunțat că a predat autorităților de la Erevan 15 militari armeni, luați prizonieri în cursul luptelor de anul trecut pentru enclava Nagorno-Karabah. Potrivit ministerului azer de Externe, eliberarea militarilor a fost mediată de Rusia și precedată de livrarea către Baku a unor hărți pe care apar câmpurile de mine plantate de armeni în zona disputată. 92.000 de mine anti-tanc și anti-personal ar exista, spun azerii, doar în regiunile Fizuli și Zangilan, iar după încetarea focului șapte soldați azeri și 18 civili au fost uciși în exploziile acestora și peste o sută răniți. Acordul mediat de ruși este al doilea de acest tip, după cel negociat luna trecută de diplomați din Statele Unite și Uniunea Europeană și de premierul celeilalte republici ex-sovietice din sudul Caucazului, georgianul Irakli Garibașvili. În mai președintele azer, Ilham Aliev, declara că țara sa e gata să negocieze cu Armenia vecină, iar șeful guvernului de la Erevan, Nikol Pașinian, aprecia că există șanse pentru un acord privind delimitarea frontierei comune. Analiștii spun că Pașinian a câștigat un plus de legitimitate pentru a negocia cu azerii, după ce, pe 20 iunie, formațiunea sa și-a adjudecat majoritatea în noul Parlament la alegerile legislative anticipate. Comisia Electorală Centrală a anunțat, după numărarea totalității voturilor, că partidul Contractul Civil a obținut 53,9% din sufragii, mult peste al doilea clasat, blocul electoral condus de fostul șef al statului, Robert Kocearian. Acesta din urmă nu și-a recunoscut înfrângerea și a acuzat fraude masive. Circa 2,6 milioane de alegători au fost aşteptaţi la urne pentru a alege 101 deputaţi, cu un mandat de cinci ani. Au participat la scrutin patru blocuri electorale şi 22 de partide, un record în cele trei decenii de independenţă post-sovietică. Alegerile au avut loc la mai puţin de un an după înfrângerea categorică din scurtul război purtat, în toamna lui 2020, contra Azerbaidjanului. Deşi acuzat, atât de opoziţie, cât şi de şefii armatei, că e responsabil pentru dezastrul de pe front, Paşinian a sperat să rămână la putere în urma scrutinului. Fost jurnalist, închis timp de doi ani din motive politice, el a preluat şefia guvernului în 2018, după un val de proteste paşnice, cu promisiunea că va îndepărta aşa-zisele elite corupte, dar popularitatea sa părea erodată de războiul soldat cu circa şase mii de morţi şi cu cedarea unor teritorii importante către Azerbaidjan. Numită Relansarea Armeniei, noua forţă politică a lui Kocearian promisese că, dacă va câştiga scrutinul de pe 20 iunie, va reface economia şi va recupera teritoriile pierdute după războiul cu Azerbaidjanul. Întâi lider al regiunii separatiste azere cu populaţie majoritar armeană Nagorno-Karabah, din 1994 până în 1997, apoi premier la Erevan în 1997-1998, Kocearian a fost preşedintele Armeniei între 1998 și 2008. În cea mai mare parte a mandatelor sale, între 2001 și 2007, economia a crescut, în medie, cu 12% anual, în mare măsură graţie unui autentic boom înregistrat în domeniul construcțiilor. Analiştii remarcă simpatia de care încă se bucură fostul preşedinte şi notează că revenirea sa pe scena politică survine după ce Paşinian a demisionat, dar a anunţat că va gestiona afacerile curente până la alegeri. Erevanul controlează, de facto, graţie separatiştilor armeni, o parte din regiunea Nagorno-Karabah, dar a pierdut, în conflictul din 2020, oraşul-simbol Şuşa, precum şi zone azere din jurul Karabahului. Această înfrângere a fost percepută de armeni drept o umilinţă naţională, iar armata a cerut plecarea premierului, în timp ce acesta a afirmat că e victima unei tentative de puci. Rusia, protectoarea tradițională a Armeniei, şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu tensiunile politice în creştere la Erevan, iar Turcia, dușmanul istoric al armenilor și aliatul azerilor, a 'condamnat cu fermitate' tentativa de puci. În ajunul demisiei lui Pașinian, Armenia a obținut un enorm succes diplomatic, după ce președintele american, Joe Biden, a devenit primul lider de la Casa Albă ce recunoaște genocidul antiarmenesc declanșat, acum 106 ani, de imperiul otoman. Sângerosul conflict azero-armean datează încă din ultimii ani 80, din epoca sovietică, şi a fost considerat un preludiu al destrămării URSS şi sfârşitul mitului despre armonia dintre etniile înglobate forţat în imperiul roşu.
