Acum 10 ani au avut loc cele mai mari proteste stradale din istoria Rusiei: Cistîie Prudî, Bulevardul Saharov, Piața Bolotnaya. De atunci, puterea a făcut tot posibilul ca asemenea evenimente să nu mai aibă loc niciodată, scrie Agents.Media. În acest scop, deputații au adoptat cam în fiecare lună noi interdicții pentru cetățeni, organele de forță i-au arestat pe nemulțumiți și le-au aplicat amenzi de câteva ori mai des, birourile electorale au învățat să falsifice mai bine alegerile, iar Vladimir Putin le-a interzis chiar și propriilor subalterni să aibă opinii diferite - în decurs de 10 ani Rusia a devenit o altă țară.
Intervenția în forță
În seara zilei de 5 decembrie 2011, politicianul din opoziție Vladimir Rîjkov se îndrepta spre Bulevardul Cistîie Prudî. Acolo era programat un miting al celor nemulțumiți de alegerile din ajun pentru Duma de Stat și victoria dubioasă a partidului Edinaia Rossia. Rîjkov mergea de mult timp la acțiuni de protest și nu își făcea nicio iluzie.
„Ne așteptam că vor fi 500-1000 de persoane, își amintește el. Însă, am văzut că bulevardul e plin de oameni, ei stăteau și printre boschete, în zăpadă, erau și de-a lungul gardului de protecție, în jurul scenei – era o mulțime enormă. Am înțeles că se întâmplă ceva ieșit din comun”.
Astfel a început cel mai mare protest din istoria modernă a Rusiei.
Acțiunea i-a surprins nu doar pe cei din opoziție. În administrația prezidențială anticipau că la protestul postelectoral nu vor participa mai mult de 700 de persoane. Și, desigur, nimeni nu a așteptat 10 mii la Cistîie Prudî, în prima zi după alegeri. [...]
Primele acțiuni ale autorităților au arătat că se aflau într-o evidentă încurcătură. Inițial, conform vechilor practici, au reținut câțiva manifestanți. Însă atunci când pe Facebook și-au anunțat intenția de a se prezenta 50 de mii de persoane la un nou miting programat de opoziție pentru 10 decembrie în Piața Revoluției, autoritățile au încercat să ajungă la o înțelegere. Organizatorii au fost invitați la Primăria Moscovei. Oficial – la o întrevedere cu adjunctul lui Sobianin, Alexandr Gorbenko, în realitate – cu un funcționar de rang și mai înalt. Potrivit lui Rîjkov, în timpul discuțiilor, în biroul viceprimarului „a dat buzna” primul adjunct al șefului administrației prezidențiale, Alexei Gromov. „Întreba ce se întâmplă. Kremlinul cuprins de neliniște l-a trimis pe Gromov la Primărie, deși formal Kremlinul nu are nicio atribuție cu privire la desfășurarea manifestațiilor în Moscova”, își amintește Rîjkov. Gromov și Gorbenko au reușit să-i convingă pe organizatori să mute acțiunea din centru mai departe, în Piața Bolotnaya. Aceasta nu a influențat numărul participanților – la protest au ieșit zeci de mii de oameni, iar acțiunile ulterioare au fost asociate cu Piața Bolotnaya.
Un timp a ezitat chiar și Putin, care era atunci în funcția de prim-ministru. În ajunul protestului din 27 decembrie de pe Bulevardul Saharov (la care au participat între 50 și 100 de mii de persoane), fostul ministru al Finanțelor, Alexei Kudrin, s-a întâlnit cu organizatorii. „Acesta s-a interesat, după cum a spus el, la rugămintea lui Putin, cine e în comitetul de organizare, de unde am apărut, dacă într-adevăr reprezentăm toată piața”, își amintește Rîjkov. Conform spuselor lui, Kudrin a transmis că Putin ar putea să se întâlnească cu opoziția pe 26-27 decembrie. Această întâlnire, însă, nu a avut loc. În schimb, autoritățile au recurs la măsuri mai hotărâte.
Pe 27 decembrie a fost demis din funcție adjunctul șefului administrației prezidențiale Vladislav Surkov. Succesorul acestuia, Veaceslav Volodin, a decis organizarea așa-numitelor „putinguri” – mitinguri în susținerea lui Putin, care aveau scopul să demonstreze că regimul are mai mulți susținători decât contestatari [...]
„Putingurile” au denaturat agenda protestatarilor. După sărbătorile de iarnă și victoria lui Putin la alegerile prezidențiale, la începutul lunii martie, mitingurile opoziției au început să scadă din amploare – nu mai erau atât de numeroase. Atunci Kremlinul s-a hotărât să acționeze în forță. „A devenit clar că oamenii simpli, care puteau fi și susținători de-ai lui Putin, ieșeau tot mai rar la proteste, rămânând doar opozanții. Cu aceștia se putea proceda altfel”, își amintește un fost funcționar al Kremlinului.
Atmosfera din interiorul puterii în acea perioadă poate fi descrisă cu o frază atribuită lui Surkov, adresată redactorului de la Gazeta.ru, pe atunci o publicație liberală: „Fie noi vă zdrobim, fie voi pe noi”.
S-a înfăptuit prima variantă.
[...]
În 2014, când se pregătea decizia de anexare a Crimeii, fără drept de apel, Putin a făcut anunțul reprezentanților Guvernului într-o ședință închisă, pe 5 martie, cu 13 zile mai devreme de declarația oficială. Nici un funcționar nu s-a împotrivit.
„Înțelegeam că [anexarea Crimeii] înseamnă război”, mărturisește un fost șef al unei structuri de stat rusești. Din clipa aceea, deplasările de lucru în statele membre NATO au fost întrerupte, pentru o perioadă s-a interzis mersul la odihnă peste hotare, iar funcționarii de la Kremlin și membrii guvernului redescopereau Crimeea și Soci ca destinații de vacanță. Orice legături cu străinătatea au ajuns să fie văzute cu ochi răi în cadrul aparatului de stat. Conturile din băncile străine și reședința în străinătate fiind deja interzise, devenea suspect oricine avea proprietăți peste hotare. Nu a fost introdusă o interdicție oficială, însă toate acestea nu erau binevenite. În 2012, șase membri ai guvernului dispuneau de active străine, inclusiv trei vicepremieri, în 2020 – doar un singur ministru.
[...]
Agents.media a observat o creștere bruscă, de aproape patru ori, a numărului dosarelor penale împotriva funcționarilor de rang înalt și a parlamentarilor, după anexarea Crimeii. În ultimii 10 ani au fost deschise 438 de dosare penale împotriva reprezentanților puterii.
Astfel, elitele ascultătoare ajunseră să susțină chiar și cea mai deocheată idee a puterii. Acest fenomen a fost botezat:
Printerul dement
[...] În această perioadă au fost adoptate 95 de proiecte de legi restrictive. [...] Aceste restricții au atins cel mai mult mass-media, rețelele sociale și internetul. Mai mult de o treime din documentele analizate de Agents.media restricționează funcționarea presei și a internetului. Însă, „printerul dement” a atins și alte domenii ale vieții cetățenilor ruși:
33 de legi vizează restricții privind comunicarea în masă: Noua legislație a remodelat în întregime mediul informațional rusesc, apropiind internetul rusesc de modelul „zidului chinezesc”. Autoritatea de reglementare Roskomnadzor a obținut noi posibilități pentru blocarea și controlul traficului. Principala lege este cea privind „internetul suveran”, care permite izolarea tehnică a internetului rusesc, runet, de traficul internațional. [...]
19 legi privind agenții străini : Principala inovație în activitatea organizațiilor neguvernamentale a devenit sintagma „agent străin”. Poate fi declarată „agent străin” orice structură finanțată din exterior și care participă la „activități politice”, iar orice activitate socială poate fi calificată drept politică. [...] Membrii organizațiilor pot fi trași la răspundere penală.
14 proiecte de îngrădire a drepturilor civile: Primele restricții s-au referit la adopția orfanilor ruși de către cetățeni americani, interzicerea „propagandei homosexualității” printre minori, notificarea obligatorie a autorităților privind deținerea unei alte cetățenii sau reședințe în străinătate. Acțiunile pe internet ale oamenilor simpli au devenit foarte periculoase. A apărut o nouă infracțiune „activitate extremistă pe internet”. A fost extinsă noțiunea „insultă”, iar distribuirea pe internet a materialelor cu caracter indecent, exprimând lipsă vădită de respect la adresa societății, a statului și a organelor de stat este calificată ca ultraj.
12 legi privind întrunirile și alegerile: Autoritățile au făcut tot posibilul ca Alexei Navalnîi și colegii lui să nu poată participa la alegeri. Legislația electorală a interzis participarea la alegeri cetățenilor afiliați organizațiilor „extremiste”. Aceasta a permis înlăturarea din procesul electoral a tuturor reprezentanților opoziției antisistem. În același timp, amenzile pentru participarea la întrunirile nesancționate s-au ridicat până la 300 de mii de ruble, iar termenul de arest administrativ de la 15 la 30 de zile. Autoritățile au introdus și urmărirea penală pentru încălcarea repetată a legii privind întrunirile.
Astfel, în acești 10 ani, potrivit numeroaselor glume de pe internet, rușilor le-a fost interzis literalmente totul.
Cum a devenit strada periculoasă pentru proteste
Protestele din 2011 au fost prevăzute de un grup de sociologi în frunte cu Serghei Belanovsckii, care au observat primii creșterea nemulțumirii sociale și au prognozat posibile tulburări. La mijlocul anului 2020, aceiași experți au observat din nou o creștere a manifestărilor de protest. Motive de nemulțumire erau tot mai multe – puterea a încercat mai întâi să-l lichideze fizic pe liderul opoziției Alexei Navalnîi, apoi l-a trimis la închisoare. Mulți susținători de-ai lui au ieșit în stradă. Însă, de data aceasta, fenomenul Bolotnaya nu s-a mai produs – mitingurile în susținerea opozantului nu au mai fost la fel de numeroase. Cetățenii au înțeles foarte bine că ieșirea în stradă îi poate costa scump și la propriu, și la figurat.
Agents.media a constatat că, în intervalul ultimilor 10 ani, numărul reținerilor la mitinguri s-a mărit de 13 ori, iar organele de forță au început să-i ridice pe toți la rând, inclusiv femei și copii. La cele mai cunoscute întruniri care s-au desfășurat în acest răstimp au avut loc 37 de mii de arestări.
Mărimea amenzilor pentru participarea la acțiuni de protest a crescut de 17,5 ori, iar probabilitatea arestului administrativ a crescut de 7,6 ori. Astfel, manifestările numeroase au încetat, mai protestează doar grupuri restrânse dispuse să-și asume riscurile asociate acțiunilor lor.
Metode de furt al alegerilor
Una din cauzele protestelor „Bolotnaya” a fost falsificarea, aproape pe față, a alegerilor – pe internet au apărut multe filmări în care membrii birourilor electorale, în mod deschis, puneau în urnă buletine pentru Edinaia Rossia. La alegerile din 2021 pentru Duma de Stat, puterea s-a pregătit intens să evite greșelile vechi, elaborând un întreg arsenal de metode pentru „corectarea” imperceptibilă a rezultatelor alegerilor.
Principalii „falsificatori” sunt aleși și pregătiți din timp. Membrii comisiilor electorale care numără voturile sunt împărțiți conform metodei „semafor”: loiali „verzi”, neutri „galbeni” și neloiali „roșii”. „Verzii” – cei mai loiali, sunt membrii de încredere ai comisiilor, care corectează rezultatele. Ei sunt instruiți din timp. „Acolo li se explică ce să facă, cum să se comporte, cum să asigure rezultatul dorit”, confirmă consultantul politic independent Dmitrii Loboiko, care a lucrat în toate campaniile importante din ultimii 10 ani. La întâlnirile cu „verzii” li se explică ce rezultat este necesar în anumite regiuni. [...] Pentru rezultate bune, lucrătorii sunt răsplătiți generos. Oficial, membrii birourilor electorale primesc aproximativ 3 mii de ruble pentru o zi de lucru la secție. Însă pentru „verzi” funcționează o schemă secretă de premiere – cu sume între 200 de mii și jumătate de milion de ruble, conform surselor Agents. [...]
Bugetarii sunt obligați să participe la alegeri și chiar să fotografieze buletinul cu votul acordat „corect”.
O altă metodă este caruselul. Grupuri de oameni de încredere votează la 20-30 de secții de vot într-o zi. Ei poartă semne distinctive speciale , de exemplu o clamă colorată la cardul de identitate când primesc buletinul de vot de la un membru loial al biroului.
Registrul dublu este o listă cu numărul necesar de alegători care au votat. Registrul real uneori este înlocuit, astfel încât numărul de buletine adăugate în urnele de vot să coincidă cu numărul celor care au votat conform registrului alegătorilor. [...]
Ansamblul de metode folosite a dat rezultate bune – falsificările au fost mai puțin vizibile și, cel mai important, nu au provocat proteste după alegerile parlamentare din acest an (deși, chiar și potrivit datelor structurilor pro-Kremlin, mai mult de o treime din alegători nu au încredere în rezultatele alegerilor).
Cum puterea a eliminat mass-media
Exact acum 10 ani, analizând rezultatele alegerilor în Duma de Stat, revista Vlasti a publicat [fotografia unui buletin de vot pe care cineva scrisese o înjurătură adresată lui Putin].
Redactorul-șef a fost demis aproape imediat, iar în scurt timp revista a fost închisă. Din acel moment, pentru presă a început o epocă pe care nu și-au putut-o imagina nici funcționarii apropiați lui Putin. În primii săi ani la putere se considera că statul trebuie să controleze doar televiziunea – aceasta influențează gândirea maselor populare, iar ziarele, revistele și internetul puteau să rămână libere, astfel explică logica conducerii un fost funcționar de rang înalt. Și constată – treptat s-a ajuns la concluzia că trebuie pus totul sub control.
În cei 10 ani de la evenimentele din Piața Bolotnaya, printr-o metodă sau alta, puterea a ajuns să controleze toate ziarele, publicațiile electronice și chiar a scos din pachetele operatorilor de cablu și satelit singurul canal TV independent. Din motive politice au fost închise nouă canale de nivel federal. La șapte publicații au fost înlocuiți managerii și acționarii, inclusiv la cele mai importante - RBK, Vedomosti, Kommersant. O parte din jurnaliști s-au văzut nevoiți să emigreze și să-și facă meseria din afară. 22 de organizații de presă au fost declarate „agenți străini”, iar Proekt Media a fost declarată „organizație nedorită” – un caz fără precedent, în Rusia și la nivel global, pentru o instituție media. [...]
Citește articolul integral pe AGENTS.MEDIA
