Ofiţerii GRU din unitatea militară 29155 l-au vânat pe vânzătorul de armament Emilian Gebrev, acesta fiind un furnizor-cheie de armament pentru Ucraina în timpul invaziei ruse, se arată într-o investigație The Insider şi Bellingcat, cu participarea Der Spiegel şi Respeckt.cz. Explozia depozitului de armament din Cehia nu a împiedicat livrările, astfel că GRU a încercat de două ori (fără succes) să-l asasineze pe Gebrev cu o substanţă toxică neuroparalizantă. Analiza deplasărilor acestui grup de asasini relevă că pentru transportarea toxinei peste hotare aceștia s-ar fi folosit de bagajul diplomatic.
Într-o investigaţie anterioară, The Insider şi Bellingcat au arătat că explozia de la depozitul de muniţii din Vrbetica, în 2014, a fost o operaţiune de amploare a GRU, la care au participat cel puţin 8 ofiţeri, inclusiv generalul Averianov, precum şi Cepiga şi Mişkin („Petrov” şi „Boshirov” care au devenit cunoscuţi după otrăvirea lui Skripal). La o lună după această operaţiune, cel puţin şase din cei opt reprezentanţi ai GRU au primit apartamente de la stat. Este ştiut şi faptul că tot atunci, cel puţin Mişkin şi Cepiga au devenit „eroi ai Rusiei” (deţinătorii acestui titlu au dreptul la locuinţă gratuită). Aceiaşi ofiţeri GRU au participat ulterior la atacul asupra comerciantului de arme bulgar Emilian Gebrev, al cărui armament era depozitat în Cehia. În această parte a investigaţiei explicăm de ce GRU i-a declarat război lui Gebrev.
Lovitura asupra Ucrainei
După ce autorităţile cehe au anunţat că diversiunea din Vrbetica a avut ca ţintă armamentul care îi aparţinea lui Gebrev şi companiei sale EMCO, acesta a declarat că în acea perioadă el nu intenţiona nici să transporte armament de la depozitul din Vrbetica în Bulgaria, nici să-l exporte în Ucraina sau Siria. Anterior, Gebrev declarase că întreprinderea sa nu a realizat nicio livrare importantă în Ucraina.
Noi am constatat că, formal, Gebrev spunea adevărul – în octombrie 2014 EMCO nu planificase să transporte sau să vândă din marfa depozitată în Cehia, fapt confirmat şi de reprezentanţii Imex, compania-operator a depozitului ceh.
Totuşi, compania bulgară a vândut muniţie Ucrainei la sfârşitul anului 2014 şi, conform declaraţiilor a două surse care în 2014 şi 2015 erau apropiate de achiziţiile militare ucrainene, a jucat un rol decisiv în creşterea capacităţii de apărare a Ucrainei în timpul invaziei ruse. Din informaţiile surselor citate, rezultă că EMCO era una din două companii din UE care produceau muniție modernă, compatibil cu cel din perioada sovietică, îndeosebi de calibrul 120-152 de mm. Conform unei surse, există doar două uzine care produc muniție compatibilă, iar „cealaltă companie este controlată de Rusia”. Una din surse a mai afirmat că o practică a GRU era cumpărarea muniției potrivite pentru Ucraina la preţuri mărite artificial, ca acesta să nu ajungă la ucraineni. Conform aceleași surse, în Ucraina au fost livrate trei nave cu muniție de la EMCO, dar nu s-a precizat dacă muniţia a fost vândută direct sau prin intermediari.
Compania EMCO a confirmat că în perioada decembrie 2014 - februarie 2015, a exportat, direct sau indirect, muniție de calibrul 120-152 mm în Ucraina, în baza unui contract semnat pe 10 noiembrie 2014. Compania susţine că o parte din obligaţiile contractuale nu au fost îndeplinite.
Eroarea de la depozit
Deşi EMCO a livrat armament Ucrainei, depozitul ceh nu a fost folosit. Dar GRU, se pare că nu ştia despre acest lucru.
Pe 3 octombrie 2014, directorul general al Imex Petr Bernatik (care administra depozitul ceh) i-a scris lui Gebrev o scrisoare în care se plângea că EMCO încă nu şi-a ridicat muniţiile cumparate de la distribuitorul ceh. El cerea plata taxelor neachitate pentru depozitare şi ridicarea mărfii până la 15 octombrie 2014. Bernatik îl mai informa pe Gebrev că nişte „clienţi” s-au adresat la Imex interesaţi de o parte considerabilă din muniţia EMCO, depozitată în Cehia, aproximativ 10 mii de proiectile de mortier de 120 mm şi peste 16 mii de proiectile de calibru mare (aproape tot ce deţinea Gebrev în depozitul ceh).
Gebrev a refuzat să vândă muniţia, anunţând că nu intenţionează să transporte marfa în Bulgaria, şi a propus să fie transmisă altui operator ceh, dacă Imex nu vrea să o păstreze în continuare. Imex nu a comentat cine erau clienţii care au dorit să cumpere armamentul, dar aceştia par a fi Mişkin şi Cepiga, care în aceleaşi zile au cerut acces la depozit, folosind numele Ruslan Tabarov (Cepiga) şi Nicolae Popa (Mişkin).
Armamentul de la depozitul ceh era potrivit pentru forțele armate ale Ucrainei, de aceea GRU avea toate motivele să creadă că Gebrev planifica să-l transporte acolo. Însă, puteau să aibă un plan mai mare, după cum au afirmat autorităţile cehe (fără a aduce probe), GRU intenţiona să detoneze explozibilul mai târziu, când armamentul ar fi fost transportat în depozitul lui Grebev din Bulgaria. Probabil că sperau ca acolo să explodeze şi alte muniţii împreună cu acestea.
Adevărat sau nu, dar se pare că GRU într-adevăr planifica o explozie mai târziu, în orice caz la cel puţin o lună şi jumătate, după ce la 16 octombrie la depozitul nr.16 au explodat 50 de tone de muniţie, pe 3 decembrie a avut loc o nouă deflagraţie la depozitul nr.12, care se afla la un kilometru de locul primei explozii, şi unde erau stocate încă aproximativ 100 de tone de muniţie. La momentul celei de a doua explozii, grupul GRU nu se mai afla acolo, ceea ce confirmă versiunea cehă despre detonarea amânata. Probabil, agenţii speciali sperau că în decembrie armamentul va fi deja în Bulgaria şi planificau ambele explozii la 3 decembrie, dar angajaţii depozitului, întâmplător au provocat prima deflagraţie înainte de timp (pe 16 octombrie la depozit au decedat Vratislav Gavrenek şi Ludek Petrzik).
Urmărirea lui Gebrev
După o scurtă pauză, câţiva dintre membrii grupului GRU, au reluat operaţiunea împotriva lui Gebrev, încercând de data aceasta să-i asasineze pe el şi pe adjunctul său.
Printre participanţii la diversiune au fost Denis Sergheiev şi Egor Gordienko, care cu puţin timp înainte de explozie s-au întâlnit la casa conspirativă GRU de la frontiera franco-elveţiană cu comandantul lor, generalul Averianov. În dimineaţa de 13 octombrie 2014, când diversiunea din Vrbetica a ajuns în punctul critic, cei doi nu s-au alăturat colegilor în Cehia, ci s-au întors la Moscova. În ajun, conform listei de zboruri, Emilian Gebrev a ajuns la Moscova împreună cu soţia sa, care suferea de cancer, pentru o urgenţă medicală. Ambii agenţi au rămas în Moscova în timpul sejurului de acolo al lui Gebrev.
La 15 februarie, cei doi ofiţeri GRU (însoţiţi de un al treilea, Serghei Liutenko) au zburat în Bulgaria, s-au cazat la hotelul Hill, în preajma birourilor EMCO, iar cel puţin unul dintre ei a cerut o cameră cu vedere spre intrarea în parcarea subterană a companiei. În timpul următoarei vizite a celor trei ofiţeri GRU, în perioada 24-29 aprilie, aceştia s-au cazat din nou în apropierea biroului lui Gebrev, la hotelul „Kempinski”, iar unul dintre ei a cerut o cameră cu vedere spre sediul EMCO.
La o săptămână de la plecarea celor trei, pe 22 februarie, la Sofia a sosit altă echipă din aceeaşi subdiviziune a GRU. Din acest grup făcea parte unul dintre participanţii-cheie la diversiunea din Cehia, Nicolai Ejov, ofiţer, care l-a însoţit pe generalul Averianov în timpul vizitei acestuia în Austria şi Cehia, şi s-a întors în Rusia abia la 3 noiembrie, adică peste două săptămâni de la prima explozie.
Ca şi grupul precedent, acesta s-a cazat în preajma oficiilor EMCO şi, la fel, au cerut cameră cu vedere potrivită. Grupul a fost completat cu colonelul Ivan Terentiev, care a călătorit cu numele conspirativ „Ivan Lebedev”. Conform biografiei lui Terentiev, în perioada aceea era comandantul detaşamentului de operaţiuni speciale 29155, de fapt, adjunctul generalului Averianov pentru operaţiuni secrete. Ca şi generalul Averianov, adjunctul său colonelul Terentiev nu călătorea des, iar prezenţa sa la Sofia în 2015 subliniază încă o dată importanţa acestei misiuni pentru conducerea GRU.
[…]
Citește continuarea articolului pe pagina The Insider.
