Premiul Nobel pentru fizică a fost acordat lui John Clarke, Michel H. Devoret și John M. Martinis pentru lucrările lor în domeniul mecanicii cuantice, care deschid calea către o nouă generație de computere foarte puternice. „Nu există tehnologie avansată utilizată astăzi care să nu se bazeze pe mecanica cuantică, inclusiv telefoanele mobile, camerele foto... și cablurile cu fibră optică”, a declarat comitetul Nobel. Mecanica cuantică se referă la comportamentul lucrurilor minuscule într-o lume minusculă. Se referă la ceea ce fac particule precum electronul în lumea subatomică. Profesorul Clarke și echipa sa au analizat modul în care aceste particule par să încalce reguli precum trecerea prin bariere energetice pe care fizica convențională le considera imposibilă - ceva numit „tunneling”. Folosind „tunnelingul” cuantic, electronul reușește să străpungă bariera energetică. Munca lor a demonstrat că efectul de tunelare poate fi reprodus nu doar în lumea cuantică, ci și în circuitele electrice din „lumea reală”. Aceste cunoștințe au fost valorificate de oamenii de știință în realizarea cipurilor cuantice moderne.
