Libertatea presei se află la cel mai scăzut nivel din ultimii 25 de ani, potrivit celui de-al 25-lea raport privind Indicele Mondial al Libertății Presei, publicat astăzi de organizația Reporters sans frontières - Reporteri fără frontiere (RSF). Pentru prima dată în istorie, peste jumătate din țările lumii - 52,2% se încadrează acum în categoriile „dificilă” sau „foarte gravă” pentru libertatea presei. În 2002, această categorie reprezenta o mică minoritate - 13,7%., iar 20% din populația lumii trăia într-o țară în care starea libertății presei era clasificată drept „bună”. Un sfert de secol mai târziu, mai puțin de 1% din populația lumii trăiește într-o țară care se încadrează în această categorie. Astfel, din 180 de țări și teritorii analizate, 110 au înregistrat un declin al scorului libertății presei.
Presiunea legislației asupra jurnalismului, tot mai acută
Analiza relevă o deteriorare alarmantă a condițiilor pentru jurnaliști în mai multe părți ale lumii, în ciuda unor îmbunătățiri izolate, și evidențiază presiunea politică asupra presei în creștere, într-un moment în care tendințele autoritare cresc, iar piața media este puternic slăbită. Din 2001, extinderea arsenalelor juridice din ce în ce mai restrictive, în special cele legate de politicile de securitate națională, a erodat constant dreptul la informație, chiar și în țările democratice. Indicatorul juridic al Indicelui a scăzut cel mai mult în ultimul an, un semn clar că jurnalismul este din ce în ce mai incriminat la nivel mondial. În America, situația a evoluat semnificativ, Statele Unite coborând șapte locuri, iar mai multe țări din America Latină alunecând mai adânc într-o spirală a violenței și represiunii. În SUA, administrația Trump exercită presiuni tot mai mari asupra mass-media, în timp ce Argentina se confruntă cu o creștere a numărului de procese împotriva jurnaliștilor, iar în El Salvador, o lege din 2025 privind „agenții străini” intensifică represiunea asupra presei și obligă mulți ziariști să plece în exil.
Chiar și în țările democratice, „lațul” legislativ se strânge în jurul presei. În Japonia, legislația privind secretele de stat continuă să submineze munca jurnaliștilor, mai ales că garanțiile pentru protejarea confidențialității surselor și a independenței editoriale sunt inadecvate. În Filipine, acuzațiile de terorism au fost folosite ca pretext pentru a reduce la tăcere reporterii independenți, printre care Frenchie Mae Cumpio, condamnată chiar dacă dosarul împotriva ei nu conținea dovezi tangibile. În Hong Kong, legea draconică a securității naționale a permis autorităților să-l încarcereze pe editorul independent Jimmy Lai, care a fost recent condamnat la 20 de ani de închisoare, cea mai grea pedeapsă impusă vreodată unui jurnalist din teritoriu. În Turcia, legile antiteroriste nu sunt singurul tip de legislație folosită pentru a restricționa libertatea presei. Sub președintele Recep Tayyip Erdoğan, acuzații precum „dezinformare”, „insultarea președintelui” și „denigrarea instituțiilor statului” sunt instrumentalizate în mod regulat pentru a reprima jurnalismul și a încarcera profesioniștii din mass-media.
Jurnaliști anchetați, condamnați și executați
La douăzeci și cinci de ani de la atacurile din 11 septembrie 2001 din Statele Unite, extinderea domeniului de aplicare al secretelor apărării și securității naționale a devenit un mijloc de a interzice relatarea problemelor de interes public în multe țări. Această tendință, care este deosebit de răspândită în regimurile autoritare, a câștigat teren și în democrații și merge de obicei mână în mână cu aplicări abuzive ale legii împotriva jurnaliștilor, în special în numele combaterii terorismului.
Printre țările închise presei independente, Rusia lui Vladimir Putin a devenit specialistă în utilizarea legilor menite să combată terorismul, separatismul și extremismul pentru a restricționa libertatea presei. În aprilie 2026, țara ținea 48 de jurnaliști după gratii. Profesioniștii din domeniul presei care doresc să-și continue munca au fost forțați să plece din țară, dar încă nu pot scăpa de persecuția legală, deoarece aceasta se extinde mult dincolo de granițele țării. Această tehnică de instrumentalizare a măsurilor de securitate națională poate fi găsită și în Belarus, precum și în Myanmar, Nicaragua sau Egipt. Până pe 13 aprilie, jurnalista Sandra Muhoza a fost arestată și urmărită penal în Burundi pentru „subminarea integrității teritoriului național”, o acuzație utilizată în mod regulat în regiune. În Etiopia, patru jurnaliști au fost închiși timp de trei ani pentru acuzații legate de terorism, iar în Arabia Saudită, ziaristul Turki al-Jasser a fost executat, după șapte ani petrecuți în închisoare, în baza mai multor acuzații false de terorism și înaltă trădare.
Indexul libertății presei
În clasament, Norvegia deține primul loc pentru al zecelea an consecutiv, în timp ce Eritreea se află pe ultimul loc pentru al treilea an consecutiv. Siria a înregistrat cea mai mare îmbunătățire a libertății presei dintre toate țările și teritoriile din Indexul pe 2026, urcând 36 de locuri în clasament, iar cea mai abruptă scădere - 37 de locuri a fost înregistrată în Niger, subliniind declinul mai amplu al libertății presei în regiunea Sahel, observat în ultimii ani, deoarece atacurile grupărilor armate și ale juntelor aflate la putere au suprimat dreptul la informații echilibrate din diverse surse.
Norvegia este urmată în clasament de Olanda, Estonia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Irlanda, Elveția, Luxemburg și Portugalia, ultimele locurii fiind ocupate, în ordine, de Azerbaijan, Rusia, Turkmenistan, Vietnam, Afganistan, Arabia Saudită, Iran, China, Coreea de Nord și Eritreea. Cehia - locul 11 este țara central-estică europeană cel mai înalt clasată, urmată de Austria - locul 19, Polonia - locul 27, Republica Moldova - locul 31, Slovenia - locul 36, Slovacia - locul 37, Muntenegru - locul 41, Macedonia de Nord - locul 45 și România - locul 49. ucraina ocupă locul 55, Bulgaria - locul 71, iar Ungaria - locul 74.
România și Republica Moldova
România se află pe locul 49, în urcare șase poziții, iar RSF notează că țara noastră „se mândrește cu un peisaj mediatic divers și relativ pluralist, oferind un teren fertil pentru investigații de interes public cu impact puternic”. Însă lipsa de transparență în ceea ce privește finanțarea mass-media, în special în ceea ce privește fondurile publice ale partidelor politice, și dificultățile din piață subminează fiabilitatea informațiilor și încrederea în mass-media. RSF noteză că independența mass-media suferă de tentative de interferență politică, în special în ceea ce privește numirile șefilor posturilor publice de radio și televiziune și ale Consiliului Național al Audiovizualului. Partidele politice pot obține o acoperire mediatică favorabilă în schimbul unei finanțări media opace, iar politicienii populiști au adoptat un discurs politic agresiv față de jurnaliști.
Legislația care protejează libertatea presei și accesul la informații fiabile este insuficient aplicată, deși este aliniată la standardele europene, inclusiv la nivel constituțional. Amestecul procurorilor în activitatea jurnalistică echivalează cu hărțuire și ridică îngrijorări serioase. Sistemul judiciar încearcă din ce în ce mai mult să preseze pentru a-și dezvălui sursele. Numărul proceselor abuzive (SLAPP) este în creștere, în timp ce hotărârile judecătorești nu respectă întotdeauna standardele libertății presei. În același timp, mai arată RSF, siguranța jurnaliștilor rămâne o problemă de îngrijorare, deoarece aceștia sunt adesea ținta atacurilor, amenințărilor și intimidării. Supravegherea rămâne o problemă, serviciile de informații căutând o putere și o influență mai mari pe fundalul războiului din Ucraina și al altor conflicte internaționale.
În același timp, Republica Moldova ocupă locul 31, în urcare 4 poziții, cu un „peisaj mediatic” polarizat între taberele pro-ruse și pro-occidentale, iar controlul exercitat de oligarhi și lideri politici asupra pozițiilor editoriale a scăzut în ultimii ani. În țara vecină, arată RSF, jurnaliștii pot fi ținta insultelor și intimidării din partea politicienilor, iar susținătorii acestora recurg uneori la hărțuire cibernetică împotriva reporterilor considerați ostili ideilor lor. Radiodifuzorii publici funcționează cu o autonomie instituțională mai mare și o interferență politică redusă, însă accesul la informație este uneori subminat, iar procesele arbitrare pentru defăimare sunt frecvente. Cadrul legal instituit la sfârșitul anului 2023, care urmărește blocarea canalelor ale căror licențe au fost suspendate în timpul stării de urgență, rămân un subiect de îngrijorare în Moldova, mai notează raportul citat.
