Donează
Guvernarea de la Chișinău vrea să întrețină conflictului transnistrean pentru că astfel este mai atractivă în fața Occidentului și obține mai mult sprijin financiar, potrivit unei narațiuni false recente. De fapt, conflictul transnistrean este unul dintre obstacolele majore în calea unei viitoare integrări europene.
ȘTIRE: „Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a declarat într-un interviu pentru Pro TV că își dorește urgentarea evacuării contingentului rus de pacificatori din Transnistria și rezolvarea problemei legate de muniția militară la depozitele de la Colbasna.
(...)Din păcate, astăzi în jurul Transnistriei este construit un astfel de sistem de relații, încât din cauza instabilității din regiune puterea de la Chișinău obține dividende. Spre exemplu, speculând pe istoria cu pacificatorii ruși NATO și UE aduc armament, încheie acorduri cu Chișinăul pentru susținerea reformei militare.
Se creează astfel o situație când în lipsa conflictului cu Tiraspolul Moldova și-ar pierde atractivitatea în ochii Vestului, ceea ce automat va duce la reducerea sprijinului financiar din partea UE și SUA pentru susținerea regimului de la guvernare. iar asta, nu e greu de înțeles, nu este în interesul actualei guvernări”
NARAȚIUNI: 1. Guvernarea de la Chișinău alimentează tensiunile la Nistru atunci când cere retragerea rușilor din Transnistria și riscă noi confruntări militare. 2. Menținerea conflictului transnistrean este în favoarea Chișinăului, întrucât îi permite să obțină mai mult sprijin din partea UE și NATO.
CONTEXT/ETOS LOCAL: În 1990, pe fundalul destrămării URSS, regiunea transnistreană, care făcea parte din RSS Moldovenească, și-a autoproclamat independența, motivând decizia prin „românizarea” Moldovei și „pericolul unirii cu România”.
La 2 martie 1992 a izbucnit un conflict armat, care s-a încheiat oficial prin semnarea Acordului privind principiile soluționării pașnice a conflictului armat din regiunea transnistreană de către președinții de atunci ai Republicii Moldova și Federației Ruse, Mircea Snegur și Boris Elțin. Documentul prevede măsuri de asigurare a securității de-a lungul Nistrului inclusiv prin crearea unei misiuni de menținere a păcii, demilitarizarea zonei de conflict și crearea Comisiei Unificate de Control.
În același timp, Rusia are în regiune și un contingent militar care, oficial, păzește un depozit de muniții care au aparținut Armatei a XIV-a sovietice, care s-a implicat în conflictul din 1992 de partea Tiraspolului. Rusia nu și-a îndeplinit angajamentele asumate internațional de a evacua trupele și muniția. În prezent, toate demersurile Chișinăului privind retragerea forțelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova sunt comentate de Moscova și Tiraspol drept încercări de a distruge misiunea de menținere a păcii, deși este vorba de chestiuni diferite.
OBIECTIV: Să prezinte guvernarea de la Chișinău drept una belicoasă, interesată în perpetuarea și chiar escaladarea conflictului transnistrean. Indirect, să prezinte Occidentul (UE, SUA, NATO) ca fiind interesat în menținerea status-quo-ului actual pentru a putea face presiuni asupra Rusiei.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: A devenit deja o tradiție ca Moscova și Tiraspolul să prezinte orice demers al Chișinăului de retragere a trupelor și muniției militare din stânga Nistrului drept tentativă de desființare a misiunii de pacificatori, al cărei rol este glorificat și supraapreciat.
Chișinăul cere, de fapt, îndeplinirea angajamentelor asumate oficial de Rusia la Summitul OSCE din 1999. Menținerea trupelor sale în Transnistria reprezintă o garanție importantă pentru regimul secesionist de la Tiraspol, pentru care singura cale de reglementare a conflictului ar fi recunoașterea independenței republicii autoproclamate.
Chiar în interviul pentru Pro TV la care se referă articolul, Maia Sandu vorbește despre retragerea armatei ruse, nu despre forței de menținere a păcii. „Prezența trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova sunt în contradicție cu constituția și cu prevederea de neutralitate a Republicii Moldova. Acest subiect, aspectul retragerii trupelor ruse, este un aspect permanent pe agenda bilaterală cu Federația Rusă, dar este și un subiect pe care îl abordăm la toate forurile internaționale pentru a obține sprijin de la comunitatea internațională pentru retragerea trupelor de pe teritoriul nostru”.
Narațiunea despre utilizarea conflictului transnistrean pentru a obține sprijin din partea UE și NATO este una nouă, dar care nu rezistă nici unei critici. În primul rând un conflict teritorial nerezolvat și prezența unor forțe militare străine pe acest teritoriu reprezintă un impediment serios pentru apropiere și/sau aderarea Republicii Moldova la UE.
Acest lucru este menționat și de Maia Sandu în interviul respectiv: „Forțele care și-au dorit ca noi să devenim independenți de Uniunea Sovietică au încercat să oprească acest proces și, din păcate, existența acestui conflict transnistrean reprezintă impedimente serioase în dezvoltarea Republicii Moldova, reprezintă impedimente pe drumul nostru european. Bineînțeles, este o sarcină importantă pentru noi să găsim o soluție, dar această soluție trebuie să pașnică, diplomatică, trebuie să o soluție care respectă integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova și reintegrarea trebuie să rezulte într-un stat funcțional. Aceste trei elemente sunt extrem de importante”.
Menținerea status-quo-ului, adică a prezenței militare ruse la ceva mai mult de 100 de km de hotarul său, nu este nici în interesul UE, nici al NATO.
În plus, nici guvernările pro-ruse de la Chișinău – cea mai recentă fiind a socialiștilor – nu au găsit vreo soluție pentru identificarea conflictului, astfel încât nu se poate spune că pro-europenii sunt cei care îl întrețin.
---copie-thumb.webp){kind=small}
