NARAȚIUNE: UE a provocat criza migranților, după ce a reziliat acordul de readmisie cu Belarusul și i-a impus sancțiuni acestei țări.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Relațiile dintre UE și Belarus au cunoscut numeroase asperități de-a lungul timpului din cauza abuzurilor comise de Aleksandr Lukașenko, un lider autoritar aflat la putere din 1994 și catalogat drept „ultimul dictator al Europei”. În august 2020, Lukașenko a câștigat un nou mandat de președinte în urma alegerilor prezidențiale, dar opoziția și capitalele occidentale au denunțat scrutinul. A urmat un val de proteste, multe reprimate brutal de regimul de la Minsk, iar UE a impus și sancțiuni. Aleksandr Lukașenko a răspuns apropiindu-se și mai mult de Moscova, care a rămas, practic, singurul partener semnificativ al țării. În ultima perioadă, Lukașenko a fost acuzat de o serie de state membre ale UE că este folosit de Rusia pentru a genera o nouă criză a migrației îndreptată împotriva Occidentului. Liderii de la Minsk și Moscova s-au întâlnit de mai multe ori pentru a discuta despre constituirea unei noi uniuni de state, creată după placul Kremlinului, dar și despre viziuni comune în politica externă.
Regimul de la Minsk chiar ar fi pus pe picioare/tolerat un adevărat sistem prin care migranți din Orientul Mijlociu (Irak, Siria, Yemen) și Afghanistan, au fost aduși la Minsk și transportați de acolo către graniță. Potrivit unor înregistrări video de pe rețelele de socializare, forțele de securitate din Belarus chiar i-au asistat pe migranți – iar în unele cazuri i-au forțat – să treacă în Lituania și Polonia. Autoritățile belaruse sunt obligate să nu le permită trecerea frontierei celor care nu pot demonstra cum au intrat pe teritoriul statului și cu ce scop se îndreaptă spre alte țări, însă atât presa rusă, cât și cea belarusă scriu că acțiunile Minskului corespund literei dreptului internațional. Veridica a demontat recent o narațiune falsă, lansată chiar de șeful MAE de la Moscova, Serghei Lavrov, care a declarat că a le cere președintelui Aleksandr Lukașenko și structurilor sale de aplicare a legii să oprească acest proces „nu corespunde cu principiile dreptului internațional, în special celui umanitar”. De asemenea, Veridica a analizat într-un editorial cum criza refugiaților de la granița dintre Belarus și vecinii săi se bazează pe noi tactici în arsenalul hibrid al Rusiei prin folosirea în mod cinic a unui aliat.
OBIECTIV: Scopul acestei narațiuni este de a demonstra opiniei publice din Belarus, Rusia și din alte statele cu importante comunități rusofone că Bruxellesul a generat criza migranților și este responsabil pentru aceasta. Se urmărește, de asemenea, subminarea imaginii UE, care prin valorile pe care le promovează și prosperitatea sa este în antiteză cu regimurile autoritare și modelele economice din țări ca Belarus și Rusia.
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: În realitate, UE nu și-a asumat vreun angajament de a construi tabere pentru imigranți pe teritoriul Belarusului, ci doar de finanța unele proiecte realizate de Minsk. Aleksandr Lukașenko se referă la unele programe cu finanțări nerambursabile destinate beneficiarilor belaruși pentru consolidarea infrastructurii și securității la frontiera dintre Belarus și UE. În 2007 UE a alocat Belarusului 7 milioane de euro pentru construirea unor tabere a imigranților ilegali în contextul procedurilor de simplificare a regimului de vize. De asemenea, potrivit Deutsche Welle, în cadrul programului Operațional Comun al UE, au mai fost alocate circa 39 milioane de euro pentru modernizarea infrastructurii de frontieră. Lukașenko susține că UE a încetat să mai construiască tabere pentru refugiați, dar Bruxellesul nici nu s-a ocupat de asemenea activități în Belarus.
Mai mult decât atât, Minskul ar fi primit bani europeni și i-ar fi cheltuit în alte scopuri. Acest lucru a fost confirmat în iunie curent chiar de ministrul de Externe de la Minsk, Vladimir Makei, care a comunicat că banii europeni vor fi cheltuiți în alte scopuri, pentru binele „poporului”. Așadar, declarația lui Lukașenko despre UE care „a început să construiască” tabere și apoi „s-a oprit” dezinformează opinia publică. În realitate, Belarusul este cel care nu și-a onorat angajamentele asumate privind modernizarea infrastructurii de frontieră.
E falsă și teza liderului de la Minsk potrivit căreia UE a abandonat Belarusul și a reziliat acordul de readmisie. Chiar Ministerul de externe al Belarusului, a transmis într-un comunicat din 28 iunie 2021, publicat de Agenția Belta de la Minsk, că Minskul a inițiat rezilierea acordului cu UE, procedură finalizată în octombrie.
Declarațiile lui Lukașenko pot fi analizate și ca o replică destinată consumatorului intern de informații la declarația țărilor occidentale din Consiliul de Securitate al ONU, care au condamnat la mijlocul lui noiembrie valul de migrație ilegală alimentat de regimul autoritar din Belarus. Rusia a negat orice implicare în criza migranților și i-a îndemnat pe occidentali să restabilească o cale de comunicare cu Minskul. Tot în noiembrie premierul polonez, Mateusz Morawiecki, l-a acuzat pe preşedintele rus, Vladimir Putin, că e comanditarul valului de migranţi ilegali care încearcă să intre în Polonia cu sprijinul regimului autoritar din Belarusul vecin. Migranţii din Orientul Mijlociu sunt aduşi cu avioanele în Belarus şi utilizaţi ca scuturi umane, pentru a destabiliza situaţia din Polonia şi din întreaga Uniune Europeană, a spus şeful guvernului de la Varşovia.