Editoriale

America, de la președintele-mistificator la președintele-corector

Biden
  |  

Susține jurnalismul independent

De-a lungul întregii campanii electorale, Joe Biden a anunțat că imediat ce va ajunge la Casa Alba va anula unele dintre cele mai controversate decizii luate de Donald Trump, de la retragerea din Acordul de la Paris privind combaterea schimbărilor climatice la interzicerea accesului cetățenilor unor țări musulmane în Statele Unite – și s-a ținut de cuvânt. Se așteaptă și o înăsprire a tonului față de Rusia, un nou dezgheț al relațiilor cu Cuba și chiar și o revenire a Statelor Unite în Acordul nuclear cu Iranul, deși aceasta din urmă va fi ceva mai complicată. Este vorba, în mare măsură, de inițiative și politici ale administrației Obama pe care Donald Trump le-a anulat sau le-a inversat în cei patru ani în care s-a aflat la putere. La ceremonia de învestire a lui Biden s-a vorbit mult despre un nou început, însă în mare măsură pare a fi vorba de o încercare de revenire la punctul în care Statele Unite erau în urmă cu patru ani, când Donald Trump a preluat putere. Ca și cum Joe Biden ar vrea să închidă, acum, o paranteză. Acea paranteză din istoria Statelor Unite nu reprezintă, însă, doar o sumă de decizii care pot fi corectate, ci și un nou mod de a privi lumea și de a interpreta realitatea, iar acesta nu poate fi combătut prin ordine prezidențiale și inițiative legislative. Soluția, pentru moment, pare a fi apelul la simbolurile în care este ancorată America, de la oamenii, faptele și întâmplările care i-au marcat istoria, la instituțiile, monumentele și scrierile care i-au glorificat-o.

Realitatea alternativă a epocii Trump

Președinția lui Donald Trump a început sub semnul „faptelor alternative”, formula celebră folosită la doar două zile după învestire de consiliera sa, Kellyanne Conway. Aceasta îl apărase pe purtătorul de cuvânt al noului președinte, Sean Spicer, care afirmase că la ceremonia de învestire asistaseră un număr record de persoane și criticase mass-media pentru că scrisese că prezența fusese mult mai mare la Obama, în 2009. Pentru Spicer și Conway nu a contat că presa a demontat cu ușurință aceste afirmații: în universul Trump, faptele sunt prea puțin relevante atunci când interesul președintelui cere o altă realitate. Oamenii lui Trump au prezentat nenumărate „fapte alternative”, dar cel care a dat tonul a fost chiar președintele: Washington Post a identificat 30 558 de afirmații false sau înșelătoare făcute de Donald Trump de-a lungul președinției sale, din prima zi până pe 19 ianuarie 2021. Până și wikipedia are o pagină specială dedicată neadevărurilor lui Trump, începând cu afirmații făcute cu mulți ani înainte de a deveni președinte al Statelor Unite. Prima minciună a președinției a fost una ridicolă – Trump a afirmat că nu plouase la ceremonia de învestire, deși aceasta fusese transmisă în direct și întreaga lume văzuse ploaia – și s-a încheiat cu cea potrivit căreia a câștigat alegerile, care a fost repetată până când simpatizanții președintelui au decis că nu pot să permită ca acestuia să i se facă o nedreptate și au luat cu asalt Capitoliul pentru a bloca validarea victoriei lui Joe Biden. Acești extremiști au reprezentat doar o mică parte dintr-o masă mult mai mare: peste 74 de milioane de americani l-au votat pe Donald Trump, fie pentru că au crezut în realitatea alternativă a acestuia, fie pentru că nu le-a păsat de ce a zis președintele atât timp cât le-a reprezentat interesele, fie pentru că varianta cealaltă, reprezentată de Biden, li s-a părut mai rea. Iar acești 74 de milioane de americani s-au mobilizat pentru Donald Trump în condițiile unei economii lovite serios de o pandemie pe care acesta nu a știut cum să o gestioneze; este greu de spus ce s-ar fi întâmplat dacă țara ar fi fost în situația în care era înainte de apariția SARS-CoV2.

Parada simbolurilor în orașul-fortăreață

Mulțimilor imaginare de la învestirea lui Donald Trump le-a fost contrapus imaginarul pe care îl reprezintă simbolurile. Prima femeie vicepreședinte din istoria Statelor Unite, Kamala Harris, a depus jurământul în fața primei judecătoare hispanice a Curții Supreme, Sonia Sotomayor. Jurământul de credință a fost citit de Andrea Hall, prima negresă-căpitan de pompieri în Georgia, un stat tradițional republican din sud care a votat acum pentru Biden. Au fost menționați cei mai importanți președinți din istoria țării, George Washington și Abraham Lincoln. Joe Biden a amintit în discursul său despre Războiul Civil și mișcarea sufragetelor, Martin Luther King și eroii îngropați în cimitirul militar Arlington.  S-a vorbit despre „Republica noastră”, Capitoliul ca templu al democrației americane și popor. „Voința poporului a fost auzită, voința poporului a fost ascultată [...] și democrația a învins” a zis noul președinte al țării. Poporul a privit, însă, de la distanță, la televizor: în locul oamenilor, pe National Mall au fost aproape 200 de mii de steaguri. Noua administrație nu a vrut să scoată câteva sute de mii de persoane în stradă în condițiile în care Biden a denunțat constant greșelile făcute de Trump în pandemie și a promis că în clipa în care va prelua conducerea va lua o serie de măsuri pe care fosta administrație le-a evitat. Au contat, evident, și riscurile de securitate – învestirea a avut loc la exact două săptămâni de la asaltul asupra Capitoliului, interval în care s-a vorbit constant despre pericolul unor noi violențe și despre intenția unor grupuri de a organiza proteste armate.

Și pentru că America înseamnă și showbiz, acesta și-a adus și el aportul la parada simbolurilor. Lady Gaga a intonat „Star Spangled Banner”, apărând pe esplanadă la brațul unui pușcaș marin, îmbrăcată cu o tunică și cu o uriașă broșă în formă de porumbel, mai degrabă unul al kitschului decât al păcii. După ce Kamala Harris a depus jurământul, un alt militar a condus-o pe Jennifer Lopez, care a cântat „This Land Is Your Land”, imnul lui Woody Guthrie despre inechitate socială, și parcă e un pic ironică antiteza dintre Guthrie, care a scris piesa după ce ani de zile rătăcise printr-o Americă bântuită de mase de sărăci în căutarea unui trai decent, și diva cu cercei cu diamante și brățări cu perle, care a interpretat-o în inima establishmentului.

Un establishment păzit de o întreagă armată – 25 000 de mii de militari din Garda Națională, mai mulți decât Statele Unite au în prezent în Afghanistan, Irak și Siria la un loc. Iar aceștia doar au suplimentat forțele de ordine civile, prezente, de asemenea, în număr mare. Washingtonul a fost în ziua învestiturii o adevărată fortăreață. Și această mobilizare extraordinară poate fi, sau poate deveni, un simbol – pentru unii al forței unei Republici care renaște, pentru alții al regimului care l-a alungat pe omul anti-sistem și acum se ascunde de popor în spatele armelor.  

EBOOK> Razboi si propaganda: O cronologie a conflictului ruso-ucrainean

EBOOK>Razboiul lui Putin cu lumea libera: Propaganda, dezinformare, fake news

Cătălin Gomboș

Cătălin Gomboș


Urmareste-ne si pe Google News

Timp de citire: 5 min
  • La învestirea lui Biden s-a vorbit despre un nou început, însă în mare măsură pare a fi vorba de o încercare de revenire la punctul în care Statele Unite erau când Donald Trump a preluat puterea. Ca și cum Joe Biden ar vrea să închidă, acum, o paranteză. Acea paranteză din istoria Statelor Unite nu reprezintă, însă, doar o sumă de decizii care pot fi corectate, ci și un nou mod de a privi lumea și de a interpreta realitatea, iar acesta nu poate fi combătut prin ordine prezidențiale și inițiative legislative. Soluția, pentru moment, pare a fi apelul la simbolurile în care este ancorată America.
  • În universul Trump, faptele sunt prea puțin relevante atunci când interesul președintelui cere o altă realitate. Oamenii lui Trump au prezentat nenumărate „fapte alternative”, dar cel care a dat tonul a fost chiar președintele: Washington Post a identificat 30 558 de afirmații false sau înșelătoare făcute de Donald Trump de-a lungul președinției sale, din prima zi până pe 19 ianuarie 2021
  • Mulțimilor imaginare de la învestirea lui Donald Trump le-a fost contrapus imaginarul pe care îl reprezintă simbolurile. Joe Biden a amintit în discursul său despre Războiul Civil și mișcarea sufragetelor, Martin Luther King și eroii îngropați în cimitirul militar Arlington. S-a vorbit despre „Republica noastră”, Capitoliul ca templu al democrației americane și popor. „Voința poporului a fost auzită, voința poporului a fost ascultată [...] și democrația a învins” a zis noul președinte al țării. Poporul a privit, însă, de la distanță, la televizor: în locul oamenilor, pe National Mall au fost aproape 200 de mii de steaguri
Ucraina a atacat Rusia „cu mâna” ISIS. Povestea unei narațiuni marca FSB/ex-KGB
Ucraina a atacat Rusia „cu mâna” ISIS. Povestea unei narațiuni marca FSB/ex-KGB

Ucraina a fost acuzată că s-ar fi aflat în spatele atacului terorist de la Moscova. Apărută inițial pe Telegram, teza a fost dezvoltată de Vladimir Putin și siloviki apropiați de el. Narațiunea ajută autoritățile ruse să se disculpe, se înscrie în discursul privind agresiunea ucraineano-occidentală și poate fi folosită pentru escaladarea războiului. Printre argumentele aduse pentru a o sprijini se numără falsuri și o mai veche teorie a conspirației.

Cătălin Gomboș
Cătălin Gomboș
27 Mar 2024
Teama de o invazie a Rusiei are un impact psihologic în Letonia
Teama de o invazie a Rusiei are un impact psihologic în Letonia

Teama de un război cu Rusia are un impact psihologic asupra letonilor. Autoritățile încearcă să-i liniștească, subliniind că Moscova nu are capacitatea de a duce un război împotriva NATO.

Kaspars Germanis
Kaspars Germanis
26 Mar 2024
Iohannis la NATO: ce-ar putea câștiga președintele și România
Iohannis la NATO: ce-ar putea câștiga președintele și România

Candidatura lui Klaus Iohannis la șefia NATO poate fi benefică pentru România. Șansa lui Iohannis e dată de diferențele de opinie dintre Est și Vest privind strategia Alianței.

Iulian Comănescu
Iulian Comănescu
18 Mar 2024
Parlamentul European cere Rusiei să restituie României Tezaurul. De ce este o rezoluție istorică
Parlamentul European cere Rusiei să restituie României Tezaurul. De ce este o rezoluție istorică

Românii au încercat timp de mai bine de o sută de ani să rezolve diferendul privind Tezaurul aflat la Moscova în diferite formate. Nu au reușit. Restituirile din 1935 (arhive) și 1956 (patrimoniul artistic) s-au datorat „bunăvoinței” și „mărinimiei” Moscovei, după cum arătau oamenii politici ai vremii, nu solicitărilor Bucureștiului. Acesta a încercat de câteva ori să internaționalizeze litigiul, reușind o singură dată, la Conferința de la Genova din 1922, dar fără urmări. Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2024 este al doilea act internațional de după 1917 care cere Rusiei să restituie României Tezaurul confiscat.

Marian Voicu
Marian Voicu
14 Mar 2024